O femeie ca tine,
nu visez,
nu doresc nimănui
doar mie.
Doar în inima mea
apă sa curgă
în urmă.
În urma ta.
Eu, cel ce stie,
vraja ta,
ea, în inima mea.
Vraja ta,
în privirea mea-
Învață ploaia, vântul;
doar drumul,
furtuna niciodată nu se schimbă.
Trebuie să rămâi pe cal-
ghicește drumul.
Cine-și înțelege calul
își salvează pruncul.
Calul e indianul tău-
simte șaua,
Foaie verde două frunze
simte-mi lacrima-ntre buze
și amarul din privire
unde mergi să-l porți cu tine.
Foaie crudă și măruntă
să te știe ploaia udă
zile multe, înșirate,
că-aruncași gânduri
Și te-aș ține strâns la piept
când cu fruntea-nmiresmată
creștetul îți pleci în somn;
eu te-aș ține-o viață-ntreagă
însă când...că acum dorm.
Nu-ți văd ochii mari deschiși
nici ochi verzi
Coboară din nou în inima mea
de unde te-ai desprins,
frumoasă, tu,
doar în inima mea.
Unde teama naște altfel,
unde altfel naște plânsul
cand nu vii să te-odihnești
pe surâsul meu cu
Sunt rău. Sunt bun. Sunt nemilos. Sunt blând.
dar tu iubește-mă așa cum sunt.
De-aș fi doar bun și blând, cum mă dorești,
ar fi ușor de tot să mă iubești.
Atuncea lumea toată, câtă e, m-ar
