Spion...caut de lucru!

Demisii în servicii dintre cele speciale. Inedit ca amploare, ca stare, ca sentiment. Există sentimente când e vorba de siguranța națională. Da! Există, orice am spune. Imperii mari au căzut din pricina de sentimente de simpatie. Uneori, oamenii din jurul tău, al meu, al lui, al ei dau din coate și se iscodesc, spunând:Iată, ăla s-a despărțit! Și totul prinde conturul unei tragedii. Pe urmă, a doua zi, aceiași oameni spun: Da* lasă, că s-au despărțit ei regi și regine...Sentimentul are rădăcină în nevăzut. Serviciile americane, rusești, indiene, române, guatemaleze au simpatii. Unele simpatizează cu poporul, altele tot cu poporul, dar în interesul cuiva din popor. Așa e viața..pe interese. Când lucram ca ceasornicar în fostul Papucești, nea Sami, respectabil om, acum în Israel, îmi spunea: Florine, nici mama lu* tata nu i-a dat pe gratis ceva, fiindcă a trebuit s-o ia de nevastă. Sigur că da, bruscă și oarecum greoaie, apăsătoare, chiar brutală afirmație, dar cu sâmbure de adevăr. Nu este sfârșitul lumii că doi capi ai serviciilor și-au dat demisia. Nici nu contează a cui este vina. Vor veni alții. Ai lui Băsescu, ai lui Popescu, ai lui Ițig ori Ștrul. Ei și? Ce dacă?. Pînă atunci, trebuie să ne hotărâm din blidul cui facem un împrumut de ceva cașcaval. Ceva cașcaval și patriotism.