Serban Axinte

stârpitura e în culcușul ei, rânjește și se simte stăpâna mea pășesc ușor, să nu mă trezesc din somn, să nu tresar când mă văd orbecăind prin țarc ea se ridică în capul oaselor: ce vrea ea

m-ai crezut. ți-am predicat despre cît de fericiți sînt cei care mor singuri și tineri; dar să-i lăsăm în fericirea lor, printre norișorii simpatici; să ne amintim că în fiecare casă cineva

scriu despre dumnezeu, rup pagina, o mestec încet, încet la masa de seară. mîine voi vizita muzeul de științe naturale. să te văd cum îți porți cu mîndrie trupul bine păstrat în

stăm cu urechea lipită de acest lemn scobit, primim vești din mîna copiilor împodobiți ca pomul de crăciun. stăm cu urechea lipită de acest lemn scobit, primim vești din mîna

fiara asta penibilă, anacronică, derizorie, fiara asta, caricatură și deziluzie totală, fiara pe care dacă o urmezi nu sperii pe nimeni, nu contrariezi, nu șochezi, nu avansezi în nici un fel;

Festivalul «Primavara Poetilor/ Le Printemps des Poetes» la Iasi Revista „Timpul”, Editura Polirom și Centrul Cultural Francez-Iasi va invita joi, 9 martie, ora 17.00, la o dezbatere pe tema

oficiez slujbe frumoase de naștere, de botez de înmormîntare; mă strecor printre niște corpuri albe cineva îmi sărută mîna, își strigă numele de trei ori.

da, ți-am spus că bătăile inimii vor fi corecte, că mîinie și picioarele vor fi grele de somn; da, vom intra în sala de nașteri îmbrăcați în halatele noastre de stradă, vom ieși de acolo

să iau o gură de votcă, să plec în oraș, să mă întorc acasă, să privesc ore în șir manechinele din vitrine, să iau forma vasului în care scuip dimineața și seara tot răul din mine; să-i

gata, te strig pe mai multe voci, te aplaud de la distanță, da, pelicula de gheață a crăpat și am căzut în bularga viselor, în nicolina precupețelor nefericite; m-am udat pe haine; apa asta

cum vrei să mori dacă nu închizi ochii, trebuie să privești adînc în tine, atît de adînc încît să ți se facă rău, să vomiți prelung și să rămîi cu fața în sus.

Ca un vîrtej, ca un monument rasturnat/decapitat mă îndrept spre tine, am o zi în plus, poate voi ști la sfîrșit ce să fac cu ea; ziua mea viața descrisă în amănunt pe peretele de