Serban Axinte

punct fix în apa albă ca o sferă - si broaștele țopăie liniștite pe malul mult mai retras in neant decat mine - nadir si zenit, amândoua puncte mobile pe o hartă ivită pe neasteptate în coltul din

Festivalul «Primavara Poetilor/ Le Printemps des Poetes» la Iasi Revista „Timpul”, Editura Polirom și Centrul Cultural Francez-Iasi va invita joi, 9 martie, ora 17.00, la o dezbatere pe tema

Ieri am vărut din întîmplare cada în care a făcut baie cea mai urîtă dintre amantele lui Ni. Ușa de la baie era în întregime acoperită de ziare, ei da, așa se poate citi totul mai repede și

Subțiat, idolatrizat de anorexici, figură geometrică fără nici un haz, mestec bine doar colțurile hranei și inventez mitologii în sufragerie. Ce bine e, ce bine e, nimic nu mă

Găsesc doar ceea ce iau cu mine, dintre toate cîte sînt ale mele doar ea, Rheea, ascunde în coșul de papură două pîini. E un inel cu o piatră care se fărîmițează strat cu strat. Nu-mi dă

să iau o gură de votcă, să plec în oraș, să mă întorc acasă, să privesc ore în șir manechinele din vitrine, să iau forma vasului în care scuip dimineața și seara tot răul din mine; să-i

Sînt hiperborean ca și tine, Am obrazul brăzdat de urmele lăsate De cei cîțiva melci Care au reușit mai întîi Să-și facă drum prin sîngele meu. Oblivion, numele rostit De mai multe ori la

da, ți-am spus că bătăile inimii vor fi corecte, că mîinie și picioarele vor fi grele de somn; da, vom intra în sala de nașteri îmbrăcați în halatele noastre de stradă, vom ieși de acolo

Nu mă pot strecura printre cuburile grele - aura roșiatică din jurul lor se strecoară - Aceste cuburi cu vârfurile puțin rotunjite se vor răspândi foarte repede prin oraș dacă cineva nu va

*** Vin să te iau și carnea ta grasă sfârâie în foc, pământul plin de rădăcini putrede îți curge chiar ție din burtă, din ochi, de sub unghii, pământul mineral, pământul de sub unghii. Vin

fiara asta penibilă, anacronică, derizorie, fiara asta, caricatură și deziluzie totală, fiara pe care dacă o urmezi nu sperii pe nimeni, nu contrariezi, nu șochezi, nu avansezi în nici un fel;

Să-ți văd masca, nu chipul. Nu vreau zăbrele din piele, nici călcîiul alungit, partea uscată a mîinii ce-mi țese pe tîmple urme de artefact.

stârpitura e în culcușul ei, rânjește și se simte stăpâna mea pășesc ușor, să nu mă trezesc din somn, să nu tresar când mă văd orbecăind prin țarc ea se ridică în capul oaselor: ce vrea ea

Nu se mai văd măruntaiele, nici noul lor culcuș din carne sărată și fără miros. Aici vin toți autorii, respirația lor mă cutremură; abia după ce beau trei pahare cu cei mai sacri dintre

El nu face nimic – îi așteaptă pe alții să moară. Are corpul transparent Și nu înțelege De ce lumea nu-l salută pe stradă. Totuși numele său este cel mai cunoscut, Cel mai amintit. Odată,

După cum se știe, editura Polirom a demarat anul acesta proiectul Votați literatura tînără! Astfel, șapte autori de proză s-au putut bucura de o lansare și de o mediatizare la standarde