Poezie
perpetuum vomitorium
1 min lectură·
Mediu
Nu se mai văd măruntaiele,
nici noul lor culcuș din carne sărată
și fără miros.
Aici vin toți autorii, respirația lor
mă cutremură; abia după ce beau trei pahare
cu cei mai sacri dintre monștri
simt cum intră în mine dublul scenelor improvizate.
Recit poemele colegilor mei de breaslă
și vomit prelung,
da, stau într-un perpetuum vomitorium
și nu diger regurgitarea – derivatul regresiv al posesorilor de grandoare.
Să vomităm deci prelung, în rafale,
să vomităm de plăcere,
așa cum nimeni în istorie nu a mai îndrăznit.
034.666
0
Pasul urmator te adinceste in sine, deschizind un traseu nemaiumblat. Pasul urmator te apropie pina la cecitate de axa sinelui. Iar pasul urmator te indeparteaza definitiv de maladiile endemice ale altor generatii sau de crisparile alienante ale contemporanilor . Fara negare, ca prima instanta a ctitoririi de sine, nu exista trezire.
De aceea, ipoteza purificatoare a unui perpetuum vomitorium este, cu necesitate, un pretext de paideuma. Dupa care, insa,intemeietorul unei culturi originale isi poate incepe si exercitiile de admiratie. Inseninari, relaxari, impacari cu zinele rele ale psihanalizei, tratate de pace.
Din punctul de vedere al fiecarui artist la juventute, idiomul sau nu este decit singurul continent vizibil, care pluteste intr-un ocean de voma.
Negare.Negare.Negare. La inceput a fost un perpetuum vomitorium. Dupa care, cuvintul, bun inotator, a descoperit singurul continent vizibil.
Felicitari, Serban, este un text excelent.