Poezie
lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut
2 min lectură·
Mediu
gata, azi spun o rugăciune, fac o piruetă, mă dau pe gheță, pornesc mașina de spălat, închid aragazul, îmi pîrlesc sprîncenele cu bricheta, desenez un elefant pe o frunză, miros mîinile iubitei mele, gust din mancarea pregătită pentru mîine, îmi dau singur foc la valiză, plec într-o călătorie prin apartamentul părinților mei, fumez țigări autohtone, beau un singur pahar de tărie, repar instalația sanitară de la mine din garsonieră, repar și aparatele electrocasnice, plec iar în călatorie, mă întorc fără pîine, nu mă plictisesc în fața televizorului;
gata, gata, azi e o zi potrivită pentru post și pentru o rugăciune, gata, frate, gata,
ți-a ieșit ce-ai vrut;
lumea se sperie de convingerile tale religioase, cum e să fii măsurat de sus și pînă jos, cum e să ți se răspundă la salut atît de politicos încît să ți se facă frică, ei știu ceva, nu vor să-mi spună, ei știu ceva despre viitorul meu apropiat, imediat, imediat vor defila prin fața mea clapele pianului, mașinii de scris, nu vor să-mi spună, voi vedea lumea albă, lumea neagră, mai bine decît în fața televizorului mă voi simți în ultimile mele momente de luciditate;
apoi se va opri brusc curentul, se vor auzi niște țipete, un sunet prelung, ascuțit, apoi va fi mai multă liniște, mai mult loc pentru cei de lîngă mine;
să vreau așadar să mă plictisesc în fața televizorului, să nu uit să vin acasă cu pîine, să las așa toate lucrurile în paragină, să nu mai părăsesc orașul, chiar cartierul, să mănînc doar ceea ce mi se oferă, să fumez mai puțin, să beau ori mai mult ori deloc, gata, gata, frate, lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut; și ieri a fost o zi potrivită pentru post și pentru o rugăciune.
085.313
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Serban Axinte
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 294
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 6
- Actualizat
Cum sa citezi
Serban Axinte. “ lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/serban-axinte/poezie/149246/lumea-ti-a-iesit-asa-cum-ai-vrutComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
foarte bun textul, pare un fragment de roman.
mai mult nu stiu ce sa spun. poate doar ca sentimentul cu care am ramas este ca n-avem nici un motiv pentru lucrurile care le facem :)
incep sa te citesc.
numai bine
mai mult nu stiu ce sa spun. poate doar ca sentimentul cu care am ramas este ca n-avem nici un motiv pentru lucrurile care le facem :)
incep sa te citesc.
numai bine
0
Un text foarte bun. Aș înlocui însă datul focului la valiză, \"de la mine...\" din garsonieră, eventual cu \"din garsoniera mea\"
0
Remarc poemul prin forța cuvântului bine cugetat, a sentimentului bine filtrat, prin intensitatea accentelor așezate acolo unde le este locul, prin expresia și impresia de dialog cu lumea și cu sine însuși, deopotrivă.
L-am citit și recitit de la postare, nimic nu mă îndepărtează de el, am de fiecare dată aceeași plăcere a lecturii, suscită cerebralul nu fără a te lăsa în trăire, respectând referințe valorice: \"lumea se sperie de convingerile tale religioase, cum e să fii măsurat de sus și pînă jos, cum e să ți se răspundă la salut atît de politicos încît să ți se facă frică\".
Remarc teniunea și de-tensionarea din fragmentul de mai jos, după opinia mea cel mai reușit din ansamblul poemului:
ei știu ceva, nu vor să-mi spună, ei știu ceva despre viitorul meu apropiat, imediat, imediat vor defila prin fața mea clapele pianului, mașinii de scris, nu vor să-mi spună, voi vedea lumea albă, lumea neagră
Este poemul acestor zile. Felicitări, Șerban, ai vrut sau nu, tare bine ai reușit să scrii despre lume.
L-am citit și recitit de la postare, nimic nu mă îndepărtează de el, am de fiecare dată aceeași plăcere a lecturii, suscită cerebralul nu fără a te lăsa în trăire, respectând referințe valorice: \"lumea se sperie de convingerile tale religioase, cum e să fii măsurat de sus și pînă jos, cum e să ți se răspundă la salut atît de politicos încît să ți se facă frică\".
Remarc teniunea și de-tensionarea din fragmentul de mai jos, după opinia mea cel mai reușit din ansamblul poemului:
ei știu ceva, nu vor să-mi spună, ei știu ceva despre viitorul meu apropiat, imediat, imediat vor defila prin fața mea clapele pianului, mașinii de scris, nu vor să-mi spună, voi vedea lumea albă, lumea neagră
Este poemul acestor zile. Felicitări, Șerban, ai vrut sau nu, tare bine ai reușit să scrii despre lume.
0
Eu il consider proza... nu poezie... doar o proza scurta ce merita citita! Felicitari!
0
Muuuult prea jurnalistica pe gustul meu. Nu-i de mirare ca ti-o insteleaza baraca :-). Asemenea deliruri verbale se gasesc cu sutele prin presa noastra \"cotidiana\"... am exemple, nu ma joc cu vorbele. Un text de duzina, placut la lectura si atat. Plat ca o farfurie nezburatoare. 100% autentic Robert Turcescu & co.
Bobadil.
Bobadil.
0
andu, te astept cu exemplele. asta pentru ca tu nu te joci cu vorbele. daca ai dreptate, am putea avea de-a face cu un plagiat si nu ne-am dori asta, nu?!
baraca nu imi mai spun nici colegii din scoala generala (traiesc destui, inca). imi doresc sa ajungem la un asa grad de intimitate, dar...
baraca nu imi mai spun nici colegii din scoala generala (traiesc destui, inca). imi doresc sa ajungem la un asa grad de intimitate, dar...
0
Citind \"poemul\" tau, am avut un sentiment incredibil de puternic ca ochii mei s-au oprit asupra unei pagini de jurnal, asupra unor sentimente atat de personale incat nu ar trebui sa mi se acorde dreptul de a le cunoaste. Ca si cum m-as fi gasit printre gandurile tale, incercand cu disperare sa ghicesc care sunt urmatoarele cuvinte pe care le vei pune pe hartie. Am avut senzatia unei confesiuni. Doar ca in cap mi se invarte o intrebare: oare chiar ti-a iesit lumea asa cum ai vrut?
0

sa fie asa cum ti-ai propus! sa auzim de bine!