Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@dacian-constantinDC
Dacian Constantin
@dacian-constantin
Poezie

bold

1.80 inaltime

3 min lectură·
Mediu
( acest text nu e lung
e inalt)


viața mea
explicată și adnotată limpede
ca o culegere de algebră

dar post-mortem

sunt mereu cu un pas
înaintea ta
tu ești următorul

trebuie doar să umblu


*


mă tot gândesc la cercelul meu
verde brun verde argintat
care mi-a alunecat din ureche în chiar
clipa mea de tandrețe
mă gândesc că al dracu cercel
s-a ascuns în iarbă sub bancă
până la identificare
cu mațele clorofilice

noaptea
au venit doi orbi
cleptomani din ăștia care
miros chiloții fecioarelor
și ling tălpile sandalelor
de femeie activă
mă gândesc că ei l-au găsit
au dat cu banul care să-l poarte
acum ei îmi văd urechile
cuvintele și praful
care intră în ele

a doua zi pe la amiaz stănescu
stătea ca prostu în soare
întins pe bancă pe sub bancă
transpirat și ușor flămând
căutându-l


*


cu gura căscată în fața
galantarelor largi cu pește
din carrefour
stănescu părea un pescar încurcat
în propriile sale
undițe

stănescu era mulinat
de pești
într-o mare de oameni


*


într-o zi
voi coborî din bloc
voi face un pas
și în fața mea se va căsca
o trapă
în care voi aluneca
fără împotrivire

voi începe să scriu
post-mortem
cu mama la cap
bocind
ca un refren


*

e suficient doar să cred și chiar acum
stau iar pe bancă la moghioroș
și-mi cade a mia oară același
cercel
în mijlocul clipei mele
de tandrețe

e suficient doar
să cred


*

mi-am jupuit memoria de craniu

se-apleacă peste mine ceva
cu mult mai mare din mine
și din afara mea

în căuș
zeppelinul ființei

numai o dată am povestit despre
posibilul regat al muțeniei
și tăcerea a cuprins
întreaga mișcare


*

întârzii

undeva inima ta mică
face
autostopul


*

apoi la antipa
era răcoare
stănescu citea cu voce tare
toate notițele
despre pietre despre calcani
despre nautili
mi-era un pic frică
de atâta moarte în jur
îmi transpira mâna în mâna lui
și pe furiș strângeam pleoapele
în fața borcanelor
cu caracatițe

totul s-a schimbat
în fața fluturilor
cu cristale fotonice
pe aripi


am desfăcut geamul
m-am întins cuminte
am înfipt în pântec
marele bold
iar la tălpi
mi-am așezat plăcuța


*


dacă leșin de soare
de foame de tine în mine
dă-mi în cap cu o șină
de tren
și apoi lasă-mi sângele
să curgă

lasă-mi sângele să curgă
îți zic


*

un cercel
verde brun verde căprui argintat
s-a împlântat hotărât
în buricul pământului
situat nu departe de moghioroș

acolo unde iubirea are
1.80 înălțime


*


pentru ultima oară
mâna lui alunecă liberă
pe sub tricou
trece peste inima mea

creatorul meu
stănescu
adoarme


*

blana pământului vibrează:
stănescu ciufulește iarba la moghioroș
în căutarea cercelului
verde brun verde căprui argintat

tace parcul


*


în burtă
simt conexiunea și blestemul
aici e ceva
un animal
nu știu
aici în burta mea
e ceva
care mă ține strâns legată

un sifon gol care pompează
în mine
o neliniște


*


(mă calmez-down-la finalul acestui text-intru pe messenger-ionuț are o chestie-care țipă-și pe care o numește \"lapsus\"-eu cred că e de fapt un termos care urlă-un emoticon-prin care ionuț vrea să zică ceva disperat-închid compul-întind spatele-și îmi continuu viața)

(ca oricine-de altfel)

0155959
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
535
Citire
3 min
Versuri
152
Actualizat

Cum sa citezi

Dacian Constantin. “bold.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dacian-constantin/poezie/193399/bold

Comentarii (15)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-ciobanuȘC
ștefan ciobanu✓
citind această poezie am realizat că li nu scrie altfel.ea scrie altceva...ea se află într-un loc
\'acolo unde iubirea are
1.80 înălțime \' de unde ne trasmite cum mai e vremea:)
și totuși li nu ne iartă:) și ne vorbește și de ea
\'în burtă
simt conexiunea și blestemul
aici e ceva
un animal
nu știu
aici în burta mea
e ceva
care mă ține strâns legată

un sifon gol care pompează
în mine
o neliniște \'

li, pentru tine numai bine

0
@oricealtcevaO
Distincție acordată
oricealtceva✓
Despre tecstul de fata pot sa spun ca e plamadit dintr-un aluat crescut la foc mic si presarat cu sange in interior, e li in spatele cuvintelor cu \"focacci\" aburind oferind cititorului sa miroasa dar atat cat trebuie, ii mai da si o palma din cand in cand daca el crede ca se poate intinde sa afle prea multe, \"e suficient sa cred\" ca tecstul e inalt nu lung si deja de aici de sus el devine un clasor de trairi, de ecsperiente placute sau nu,
deja trecem de la stari la alte stari brusc, il vad pe stanescu_cu undita in mana si brusc imaginea se muta pe \"cu mama la cap
bocind
ca un refren \"
care automat schimba cadrul si firul povestirii, ironiile puse in text si incadrate ca o metamorfoza a scriitorului - receptor [ce-o hi sa ista ?], deja din textul de fata puteai
sa rupi si sa scrii 10 poezii, dar e cu atat mai puternic cu cat imaginile sar ca un slide-show \"posterize - invert - saturation\", daca ar fi sa dau un pronostic spun ca li ne ia
pe toti in brate in text si ne arata poze cu ea, explicand \"uite eu pe banca la moghioros\" \"uite aici stanescu statea in soare\", ideea de baza e totusi destainuirea cu o tenta obiectiva in unele locuri dar devine si foarte subiectiva, chiar personala .
finalul ne arata implicarea emotionala in text \"ma calmez - down - la finalul acestui text\", o destainuire menita sa ne calmeze si pe noi, ramane dilema lui ionut si lapsus-ul lui.
iar \"imi continuu viata\" deja este o acceptare a celor intamplate si eu personal vad afirmatia ca un oftat si o ghemuire in sine, o brusca rupere de tecst de povestire si tot ce tine de aceste evenimente.
iar titlul arata clar puterea textului la nivel personal, cuvinte sculptate si ingrosate in sine...
asadar, gulia inchide aceasta pagina si urmeaza sfatul ... isi continua viata

ca oricine de altfel.
0
@oricealtcevaO
oricealtceva✓
\"foccaci\" = un fel de turta facuta prin bucatariile din italia
cu sare ulei de masline si ingrediente secrete, o chestie care-mi place de mor.

cred
0
@dacian-constantinDC
Dacian Constantin✓

foccaccio, Ionut, foccaccio, din vremurile in care dieta nu era un cosmar :) nino gaetano, amicul meu din fasano era specialist in asa ceva.

puteau fi 10 poezii, desigur.

ai privit cu atentie si iti multumesc pentru asta.
precum si pentru apreciere.

imi pare rau pentru comentariile offtopic ale Oanei si Stefan, sper sa fi inteles amandoi de ce sunt acolo (mai precis, comentariile lor nu sunt suficient argumentate critico-literar, cred).

da, ironiile mele, Ionut.

inghemuita,
li
0
@andu-moldovanAM
Andu Moldovan✓
Ba acest text este lung! Daca e si \"inalt\", asta ramane la latitudinea (dar si la longitudinea) unei aprecieri mai degraba gregare, in ton cu demisolul unde, mai ieri, cineva imi spunea: \"Andule, pensia nu e o chestie chiar asa de nasoala!\" Acest Stanescu din poem imi aminteste oarecum de Grigore si de aceea nu pot fi obiectiv in apreciere dupa ce, duminica trecuta, am servit o portie de Grigore mare cat casa poporului, de atunci incoace de cate ori ma trezesc dimineata (inca) ma intreb ce mai face Grigore, oare isi mai mesteca dintii? Stanescu in acest poem este insa mai cuminte, iar asta nu e decat o mare inselatorie. Prin efectul creat asupra Alinei el devine un spirit malefic, mereu la panda, savurand pana la paroxism orice victorie asupra eu-lui femeii lui. Si nu ma mira ca Alina il vede in bold pe acest Stanescu (la a carui moarte parca ar vrea sa asiste fara insa a ravni vreun premiu cinematorafic ci doar asa, de amorul artei), deoarece el se dovedeste a fi indeajuns de perfid pentru a deveni, in final, de-a dreptul un subtext.
Bobadil.
0
@dacian-constantinDC
Dacian Constantin✓

amicii mei din umbră m-au acuzat că la prima citire s-au gândit la nichita și s-au speriat \"uei, ai înnebunit?! poem cu nichita, îl întinzi tu pe nichita pe bancă?\", evident că la explicitarea fenomenului, grigore style, s-au mai liniștit, dar temerea asta de asociere cu nichita planează încă asupra textului. care, da, e lung, dar și înalt, și se parcurge ușor, iar odată escaladat, nici nu mai pare așa de lung. :)

când ajungi sus, tot ce îți mai dorești e doar o
prăbușire frumoasă.

o moarte frumoasă, zic.

îți mulțumesc, Bobah, că ai venit.

li
0
@dacian-constantinDC
Dacian Constantin✓


stănescu meu nu-i nichita. :)

e un popescu.

oareșicare :)
0
@claudiu-tosaCT
Distincție acordată
Claudiu Tosa✓
pe mine ciclul de poezioare m-a dus cu gandul la vorba aia a lui dan sociu care era ceva de genul \"si toate aceste minuni vor fi aici si maine\".
eu cred, ca-i mai mult decat evidenta diferenta URIASA dintre stanescu si grigore, adica dupa parerea mea nu prea ai inteles mare lucru din postarea asta daca ajungi sa faci comparatia asta hilara, dar sa lasam asta.

acest micut univers e compus din cercelul donsoarei aici de fata, si musiu stanescu care-i un soi \"nava mama\" si lanseaza space shuttle-uri din astea mici carora le putem spune sentimente, si le trimite fix in viziunile autoarei.

space shuttle-uri = capsule spatiale adica

cel mai mult mi-a placut poezia in care-ti cade iar cercelul pe banca aia si cea in care-ti jupoi memoria de craniu. iar asta pentru ca efectul-cauza nu este atat de evident, craniul ( vazul, mirosul ) reprezinta prezentul si memoria - trecutul, e vorba de dorinta autoarei obsesiva poate, de-a inceta sa mai etaleze succesiunea de evenimente a prezentului la trecutul care intotdeauna rezerva nostalgie ( dar si trecere ). ideea de acel ceva cu mult mai mare \'din mine\' si \'din afara mea\' mi-a s-a parut de buna factura pen ca face aluzie la acel univers interior in plina si continua desfasurare facut insa si de ceea ce da el pe dalaturi in real ( lucrurile cotidiene, forma prin care ne manifestam sentimentele gesturile, tacerile ). si ca tot veni vorba de taceri mi-a placut caracterul vizual si puternic al finalului.

despre cercelul care-ti cade nu stiu ce sfat ar trebui sa-ti dau pentru ca uneori in viata noastra lucrurile de care ne pare rau si ne e dor au fost si cele mai frumoase ( pana in clipa de fatza, iar clipa de fatza poate fi pana cand vrem noi ). so nu pot spune daca ar trebui sa faci ceva sa nu mai cada sau nu. mai ales ca are viata asta uneori feluri ciudate de a ne arata anumite adevaruri fie ca ne place sau nu.

si sa stii, inima aia micuta la autostop, e o micuta bijuterie.
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu✓
recunosc: Tosa Claudiu m-a adus aici cu \"steluta\" sa. \"mi-a scapat\", nu stiu cum, pentru ca, de regula, te citesc.

remarc epicul dozat, ironia, sugestivitatea, ludicul si metafora in simbioza. il remarc pe \"stanescu\" :D, intins pe burta, cautandu-ti cercelul. (bine ca stiati unde s-a pierdut! si mie mi s-a intamplat, si parca...tot era stanescu! serios! nu, nu am scris o poezie despre stanescu si cercelul meu :D si, nu avea niciun rost sa il cautam...)
sa nu uit: ti-as cumpara cartea, cu poezii de acestea!
0
@dacian-constantinDC
Dacian Constantin✓
Claudiu Toșa,

Intru pe net de la mare: ieri a fost un pic înnorat la prânz, dar apoi, mult soare, în Mangalia. Valurile nu sunt foarte mari, dar îndestulătoare. Și au adus hidrobiciclete noi în Neptun :) Cerceii sunt pe fundul mării. Îi mai pasă cuiva?! :)
Altfel, aș zice, \"Da, ClaudiuToșa.\" :)

Silvik,

Interesantă evoluția relației noastre pe site, nu?! Cu năbădăi și scântei, dar din care, uite, mereu, mai mereu, poezia a avut de câștigat. Eu zic că așa, pentru asta, se merită orice :) Adicătelea, mulțumesc.

li
0
@serban-georgescuSG
serban georgescu✓
e un moment, nu-mi dau seama care, unde ar fi trebuit sa te opresti
(oricum, cu mult inainte de cele doua paranteze)
dar cum oricum, stim amandoi ca nimic nu trebuie niciodata
ma bucur ca nu te opresti

ceea ce imi doresc si mie

iar stanescu, chiar daca nu e el, suna bine
0
@serban-georgescuSG
serban georgescu✓
de la o vreme ma gandesc la mama ca la o perna

nimic, dar absolut nimic nou sub soare

(decat poate soarele insusi)
0
@dacian-constantinDC
Dacian Constantin✓

\"Închis în odaia asta minusculă, retez acest text din carnea minții mele cum aș extirpa singur, în oglindă, o tumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascusă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii.
Cu cât mă înverșunez mai tare asupra ei, cu atât mă îngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar o iluzie\".

0
@florin-bajenaruFB
florin bajenaru✓
fac pariu ca multi au zis atatea. probabil au fost fermecati, si tot asa, au simtit nevoia sa zica ceva.
moghioros, moghioros
acolo faceam baie cu copiii de la bloc, si imi lasam prin tufe kimonoul de la karate, da\' de fiecare data il gaseam tot acolo.
0
@dacian-constantinDC
Dacian Constantin✓

am văzut semnul tău aici, Florin. de obicei, nu mă uit în urmă.:) în nici o urmă. :) aceasta e o urmă. îți mulțumesc că ai venit la ea, cu urma ta, vorbind despre urmele tale, lăsate pe alte urme. :)
0