Dacian Constantin

mi se pare cel puțin ilar acest \"vierme minuscul\" - dat fiind faptul că mai toți viermii sunt mignioni.

și cred că versul ar fi și mai puternic fără nici un fel de adjectiv.

\"ca un vierme/am încercat\" - nu-i așa?!

Poezia nu trebuie explicată.
Atât îți spun.

Eu mi-am pus recent ochelari și, cu ocazia asta, par și mai inteligentă, și mai sexy. Iată, acestea sunt cuvintele tale:

\"lasati-ne rogu-va si pe noi, bucurestenii care ne-am trait o viata acolo, sa ne bucuram de intimitatea pe care orasul acela in care s-a dat acum iama a stabilit-o cu noi altadata\"

De abia azi văzui semnul lăsat de tine cu mai bine de o lună în urmă. Îți mulțumesc mult și te rog să ierți întârzierea unui feed-back. Mai ales că mi-a plăcut ce ai scris.

aiurită,
li

Bobah, te rog să-mi luminezi slăbiciunile, de fiecare dată când le vezi. Altfel, n-am nici o șansă să devin mai puternică :)

Mihai, de văzut, le văd eu cum le văd. Să vezi cum le simt! :)

bucuroasă și eu de așa oaspeți,
li

Din păcate, Erika nu a făcut aici o lucrare de cercetare, ci una de copiere dintr-o carte (parcă și dintr-un site). Informația nu îi aparține, așa că nu văd de ce se agită lumea. Erika a făcut un gest de împărtășire a informație (la limita copyright-ului) și cred că, oricum ar fi, e un gest pozitiv, nu?!
Am ajuns și eu cu ceva ani în urmă la o carte oarecum similară care, în plus, dădea și (!) caracteristici ale omului în funcție de numele pe care îl poartă. :) Aiureli, adică.

Oricum, în ce privește numele, cred că e destul de importantă magia lui, magia CHEMÃRII unui om pe nume, de exemplu. Eu, de pildă, obișnuiesc să reinventez numele celor dragi, să le transform un pic, tocmai pentru că DENUMIREA și REDENUMIREA cuiva sau a ceva, e un act de ... putere, de control, de atașament, de iubire - în ultimă instanță.

Sper că nu am aberat prea tare.
Adică mai mult decât se știe deja că o fac:)

li

Mulțumesc pentru semn. :)

prietenesc,
li

\"am să trag de buza apusului
până mi-oi face piercing cu luna\" - vers de li din nu știu ce text, că nu le țin eu minte.

e un text curat, nu înțeleg de ce majusculă la A în titlu: ca interjecție sau cum?! /am un fix cu tot ceea ce urlă la cititor/ am impresia că cel ce a scris și îngroșat și subliniat nu e sigur pe sine și mă crede prost, pe mine, cititorul, și îmi dă așa, niște hint-uri, na, mă, să pricepi/

m-am întins mai mult decât trebuia.
voiam să știi că urmăresc ce scrii mai mereu.

li

mă simt oarecum bine că cineva (o femeie, sunt sigură!) a considerat că acest text merită recomandat, că Elis știu că vede mereu, m-am obișnuit cu asta, îi mulțumesc, lui Ioan îi fac cu ochiul (deocamdată suntem în perioadă de acalmie, aștept sulițele!), iar lui Felix nu-i zic nimic că n-am ce.

prietenesc,
li

Paula, e ca o jucărie veche-veche, dar de care nu poți să te desparți toată viața. o porți cu tine. porte-bonheur. cam așa și cu surâsul care ucide :)

mă bucură mult că ai lăsat semn aici.

li

Eu tare nu vreau să mă maturizez, că-s așa, mai infantilă de felul meu:), dar dacă tot spui că urmărești cu atenție patologia poezistică de aici, îmi spui și mie ce boală crezi că am?!

că tratament om găsi noi apoi.

sper, adică.

Paul, e de ajuns și așa. Uneori.

Felix, nu înțeleg ce orbitor dezlipești la lectură. Că de marcaje, nu ducem lipsă.

fug să văd cum îi zise ăsta al lui Nicolau la \"târtiță\" ! :)

Întreb așa pentru că am citit toate textele postate
și îmi plăcură.

E drept, se simte un pic de dezordine, dar ești liberă,
ai curaj și, mai ales, idee.

Am ales să scriu aici pentru că aici am găsit cele mai multe reușite.

Cred că ar trebui să renunți la rima care îți apare, bănuiesc involuntar, în minte.

Și la semne de punctuație așezate ostentativ (de exemplu, cele trei semne de exclamație de la final!)

În plus, ar trebui să eviți repetițiile și chiar și parantezele. Îmi pare că ceea ce tu, de obicei, așezi între paranteze, e de fapt mult mai important decât ceea ce ai spus până în momentul deschiderii lor.

Mi-a plăcut acest - vreau să mușc și să fug cu zâmbetul tău uimit în dinți - și am mai găsit niște idei interesante și în celalte texte (în general, la finalul acestora).

Poate reușești să aplici și diacritice textului (e păcat!) și să renunți la punctele de suspensie. Lasă suspensia să vină din vers!

Sper să mai postezi aici.

Îmi place ce simt.

Restul e ... doar organizare! :)

prietenesc,
li

am tot visat la ea
la manea
de la tulcea la galați
și retur fără cusur

spuneai că ai și varianta în engleză?!

\"chipurile rufelor\" - fără \"disperate\" e parcă mai puternic

și fără \"parcă\" - mai ai niște \"parcă\" în text. uneori e nesigur și dă nesiguranță discursului, culmea, nu neapărat ideii.

am găsit un pumn de pastile zemose în stomac
de la criza doctorilor - pare forțat rău, deși îi înțeleg rostul, logica în text. dar e mult prea mult.

începând cu \"în continuare\"
(ce fel sună exprimarea mea de mai sus!),
poemul e o curgere imaginativă dincolo de limitele admise,
e curajos,
e oarecum firesc
și oarecum pictat.

cred că, de altfel, cheia textelor tale e în imagine. în puterea ei de a transgresa firescul din însuși mijlocul firescului.

prietenesc,
li

mi-a fost teamă de prima dată că ... m-am grăbit.

și că nu o să ajungă clar la tine.

e un text bun, Crina. e dinamic, coerent, firesc, limpede, deci viu!

o să îl recitesc uneori :)
zău.

Pur și simplu, viu!

Viu, Crina!

da\'n beci ce păstrezi cu lacăte grele?
și unde e cheia, hai, nu te prosti,
de mine ascuzi și zeama de varză
rachie și prune și sticluțe mii

eu vreau pe butoaie să ne iubim ziua
în beciul tău sfânt și printre borcane
să-mi sară o doagă și să nu spun piua
decât către seară când dinspre cazane
o răbufni vinul-nsetat de risipă
de patima noastră stinsă în pripă

și lasă ioane batoza deoparte:
tu vino la mine să te învăț carte!

Pe Florin Băjenaru nu-l bag în seamă că asta îi e dorința. Or dorința comentatorului e poruncire pentru mine.

Dar lui Traian trebuie să-i spun:

Da, chiar mă gândeam că cititorul va avea probleme acolo. În general, mie îmi place să fac schimbul acesta de voci, între masculin și feminin sau între personaje, de e cazul. Nu am păstrat perspectiva, tocmai asta e, i-am dat glas și marxistului în ultimele două fragmente. De altfel, e și ușor de intuit asta: numai un bărbat (în speță, marxistul) ar putea spune \"fac economie de sărut\". De aceea, acea strofă:

am puterea să nu te sărut

am puterea să te las să-l dorești
tăvălindă rapace vie
la picioarele mele

îi este adresată femeii - care este lăsată \"tăvălindă rapace vie\" la picioarele marxistului.

Același lucru se întâmplă și cu ultima parte a acestui text. Simt că trebuie să aduc mai multe perspective uneori și mai simt că nu trebuie să subliniez, să boldez, ci să las cititorul să intuiască asta, să îl chinui, adică :)

Traian, m-a bucurat mult că ai adresat această întrebare și sper ca răspunsul să fi fost lămuritor.

Mulțumesc.

Clearly yours, :)
li