lucian

Hai sa incep prin a spune raspicat ca textul mi-a placut din doua motive: primul pentru ca mi-a placut pur si simplu (vezi commul lui peia) si al doilea pentru ca este un text care denota un admirabil curaj: Alina arunca mastile si incepe sa scrie despre... unele-altele. E drept, fara lasere, rachete si munitia nucleara razboiul e la fel de dur ca durerea in forma ei pura, cand cu ultimile puteri iti scoti sageata din brat si incepi sa simti gustul victoriei de a fi inca viu (vie). Marturisesc, ma \"mananca\" palma sa incep sa intorc textul asta pe toate fetele si sa-i luminez slabiciunile, dar asta mi s-ar parea un gest mai impudic decat un schit intelectual :-) Mai bine sa zic ca ma unduieste cum Alina aici incearca sa ne faca a crede ca s-a jucat cu substantele in eprubeta si i-a iesit o sare, pe cand de fapt (si daca ar fi fost fara stirea ei) ea a amestecat zincul cu salpetrul in forma lui intrebatoare iar ghicitoarea i-a zis o gluma in lipsa altei explicatii mai de doamne-ajuta. Asa ca Bobadilul trece pe aici cu steaua in mana ca sa spere... ce?
Pai, om trai si om vedea.