Dacian Constantin

nu mă iartă patetismul
pentru că-s femeie

când i-am spus azi lui daniel stuparu
/un tip de care literatura cu siguranță va mai auzi
dar eu am auzit azi ceea ce îmi dă un soi de ochi în plus/
când i-am spus azi că
Mă, tu știi care e țelul meu? Țelul meu e să scriu ca un bărbat!
a surâs deloc surprins și cred că printre cuvinte mi-a zis
că în fond de ce ar trebui să alung femeia din mine

cred că daniel stuparu este primul om care îmi spune direct
că nu trebuie să devin bărbat
ca să însemn ceva

în poezie pe stradă oriunde

apoi, nu știu, era prea multă lumină în 41
și ne-am pierdut
(cred)

dar tu, tu nu mori
tu stai acolo în spatele meu și monitorizezi
fiecare mișcare
unghia ta îmi ia pulsul unghia ta presează carotida
eu închid ochii și cred că simt o plăcere

tu aștepți să alunec de pe scaunele astea
puse unul peste altul scaunele astea prin care am vrut să ajung
oho la lună

tu pui piedică sângelui meu și într-un fel
mă antrenezi

tu ești atât de fraier încât într-o zi
o să-ți arzi cărțile o să-ți porți hainele alea pe care le ții \"de bune\"
o să scormonești disperat prin toate ungherele


n-o să fie vina ta

crede-mă îți zic de pe acum
n-o să fie vina ta

soarele tot pe acolo va plânge ars


(acest text nu este ficțiune și orice asemănare cu personaje reale este de-a dreptul intenționată. sper să fie citit la cenaclu, ca un soi de altfel de oglindire a scrierilor lui daniel supuse analizei. dacă nu, nu! Mulțumesc.)

poezie science-fiction?!!! vă rog să mă ajutați cu niște informații, sunt total pe lângă. și dacă există, are vreo legătură cu proza science-fiction?! pentru că am făcut un curs minunat de science-fiction în facultate și nu-mi amintesc de nimic care să fi permis astfel de platitudini. lucian, să spui că omenirea \"ÎȘI TERMINA EXISTENȚA\" e ca naiba. își încheia existența, își lua adio pa-pa ciao-ciao de la existență sau, și mai bine, \"omenirea înceta să mai existe\". dar așa cum ai zis e ca și cum omenirea ar avea o rație de existență care, iaca, s-o gătat. bine, bănuiesc că în poezia sefe orice e posibil, dar chiar în felul ăsta de împotriva firii și fără niciun fel de \"căutare\" stilistică?

te rog io mult. citește textul fără el. sau dă-i altcuiva rolul.

PUNE-ȚI TU ARIPILE:)

Citeam astăzi, în suplimentul Săptămânii Financiare (Biz Show) despre faptul că brățările de silicon revoluționează marketingul comercial, electoral și caritabil.
ONG.urile și autoritățile politice din multe țări ale lumii adoptă o idee impusă de marile corporații: aceea de identificare simbolică a diverselor grupuri de public.
În România, o astfel de campanie a fost cea organizată de TVR „Învinge apele”… atunci, brățările albastre ale TVR au contribuit substanțial la colectarea celor 40 de miliarde de lei vechi, destinați ajutorării sinistraților.
Fiecare dintre aceste brățări are o anumită culoare, cu o anumită semnificație și sunt purtate cu preponderență de tineri. De pildă, albstrul – susținerea minorităților, combaterea avorturilor, lupta împotriva drogurilor, combaterea cancerului; verde – sprijin pentru armată, ajutor pentru sinistrați – tsunami; portocaliu – lupta împotriva leucemiei, asistență pentru copiii străzii; roșu – sprijin pentru lupta anti-sida, lupta împotriva consumului de tutun; galben – prevenirea tendințelor sinucigașe, combaterea cancerului etc.
Cred în dorința de schimbare a publicului tânăr. Cred în faptul că este mult mai deschis și că ACȚIONEAZÃ mult mai prompt, atunci când societatea i-o cere. Cred că toate relele și nonvalorile enumerate mai sus au existat dintotdeauna și că o eventuală creștere a numărului lor, trebuie implicit raportată și la alți factori, primul, și cel mai facil fiind creșterea demografică.
Cred că generația MTV sau MANELE sau DOAR TV sau DOAR INTERNET nu există: e doar reflectarea unei atitudini a unei părți a tinerilor de astăzi.
A o vedea doar pe aceasta mi se pare nedrept,
nu față de tineri, ci față de propria noastră vedere.

uite ce e, Elis. o fi clară preferința oamenilor pentru suferință, poate oi trece chiar tu printr-una, dar mie nu îmi mai convine așa. adicătelea, eu știu că în Elis, ca scriitoare și, deci, și ca om, se află o FORȚÃ, pe care tare aș vrea să o văd la lucru.

nu îmi place acest text pentru că e trist, pentru că plânge, pentru că e pesimist și, dacă mai e scris și recent, mă îngrijorează așa, umanicește vorbind.

captiva_matrix@yahoo.com

li

când ÎMPÃRȚEAȚI, nu?!

paranteza aceea e inutilă

și fără Bună Ziua ar fi un pic mai credibil
neforțat adică

aș vrea și io să știu de ce textele acestui autor
sunt la atelier mai toate
pentru că nu mi se par deloc sărite din macaz, postat pe 16 mai. nu excelează, sunt de acord, dar nici nu este de atelier. înt
nu au greșeli gramaticale, nu exagerează și, în plus,
tot așezându-i omului textele la atelier
nu prea mai are șansa să își fluidizeze limbajul
pentru că asta consider io că îi lipsește,
știut fiind faptul că la atelier nu prea comentează lumea.

dacă este vreun alt motiv pe care nu l-am sesizat, vă rog să mi-l spuneți și mie ca să mă lămuresc.

de exemplu, într-un text, cam al patrulea sau al cincilea în ordine inversă postării, am citit o imagine despre niște fluturi prinși în clepsidră sau ceva de genul ăsta. mi s-a părut o imagine bună. nu-l cunosc pe om, nu înțelegeți greșit, dar chiar nu e chiar așa de grav.

uite, de pildă mai sus:

inimile bezmeticite ale tinerilor au creat un mare ambuteiaj - ca să iau ce văd din poem - e o imagine drăguță, de bun simț, în sensul ideii de paralelism al vieții, la înghesuială sub arcul de triumf. și mai sunt și alte lucruri faine pe care, e clar că le simte, le gândește, dar, ca NOI TOȚI, mai are de lucrat la niște chestii. nu văd care e faza.

mulțumesc.

George, îți mulțumesc, cred că e prima dată când lași semn lângă un text de-al meu.
Am ales \"cicoară\" ca să îl apropii mai mult de popular, de arhaic, sper că ești de acord cu mine aici. Cu \"a prooroci\" la fel, dar și din păcătoasa mea hipercorectitudine gramaticală care, evident, naște încă mai multe erori:)
Țin cumva la versurile pe care le-ai citat (deși, repet, nu mă leg de cuvinte prea mult, mai ales dacă sunt ale mele) pentru că, în mintea mea, ele au fost asociate credințelor conform cărora animalele prind a vorbi în noaptea de Sânziene. \"Un alt trap culorii\" vrea să accentueze, din nou, nefirescul unei astfel de întâmplări. :)
M-am rotit mult, știu, în jurul credințelor populare, dar așa am simțit că merită un poem de Sânziene:)

Îți mulțumesc de trecere, mai ales pentru că e una plină de sugestii! Să mai treci.

Prietenesc,
Livia

\"Să îi spun că,de fapt,
pe cruce,
ai fost tu?\" subliniază exact aceasta idee:sacrificiul nu este al ei,este al lui (sau al Lui,daca vrei),însă izbăvirea o primește prin puterea simțirii,aflată în comuniune întru sânge.Întrebarea recunoaște \"falsul\",cum îl numești tu,chiar dacă este doar o întrebare. Și e DOAR o întrebare pentru a da imaginea naturii umane.
Cât despre cratimă,da,ai dreptate și ÎȚI MULȚUMESC.Grăbitu-m-a vâltoarea ideii și am postat direct pe site,zăludă și neatentă,deci vie;sperat-am să ajungă versul acolo de unde a pornit.Și AGONIA mă ajută în acest sens.
Și,deși mi-ai sugerat că m-am împiedicat într-un clișeu,eu mă agăț cu încăpățânare de această inversiune care este, mai întâi, o formă populară și apoi un artificiu poetic.Ca un odgon de corabie stau prinsă în ea tocmai pentru că,iată,cum te-ai convins,mă aflu în ordinea nefirească a lumii,dar văd bărbatul mai aproape de Iisus decât mine și am dorința de a mă împlini.Nu m-am gândit nici o clipă la diferențierea sexelor,la păcate originare sau la adamice coaste! Cu o răstignire toți suntem datori.Nu toți ajungem hristoși,asta e clar. Îți mulțumesc că mi-ai amintit asta!:)Ciudat e că mă așteptam să o spună un bărbat!:) E însă bine că mi-ai zis de cratimă.MULȚUMESC.

Așadar,
Elis iese în stradă - FORȚOȘEL - și vede în jurul ei.
În plus, Elis e un fotograf tare bun.
Ea știe să lase fotografiile să vorbească.
Ea știe să nu se lase orbită de blitz.

Cred în naturalețea și realul acestei întâmplări pe care Elis ne-a împărtășit-o.

Și mai cred, Elis, că vreau să-mi faci neapărat - pentru viitorime - o poză! :)
Să mă faci vedetă, scenaristo! :)

ar exista o explicație. însă scrii extrem de prost și, probabil de aici, și frustrarea.

elegia are o anumită formă de la care te-ai abătut, posibil pentru simplul motiv că e \"holografică\". dumnezeu mai știe ce înseamnă asta. te rog, nu-mi explica. dacă nu e firesc, nu mă interesează.

apoi, tu care ești atât de dedicată gramaticii române, află că \"oraș constelație\" s-ar scrie cu liniuță, adică așa \"oraș-constelație\" pentru că sunt două substantive în nominativ pe modelul \"redactor-șef\", \"termen-limită\" etc.

sforțările tale induse de \"diminuendo\", \"picosecundă\", \"omniprezente\", \"arhitectură afectivă\" (asta parcă e dintr-un tratat prost, de parcă dragostea sau afectul, în general, încape în tratate și scheme) nu cred că mai impresionează, tocmai pentru că sunt sforțări.

iată o exprimare demnă de \"cartea recordurilor exprimărilor jenante\":

DECODIFIC ȚIPÃTUL GÂȘTELOR

oooooochei.

rănile nu sunt contrariate niciodată. poate contrariază. dar de cele mai multe ori, dor.

\"toamna\" și cu \"mantra\" formează un soi de rimă interioară caraghioasă.

și ca să zici că

LUMEA E UN PUZZLE COLOSAL

înseamnă că habar n-ai despre lume. însuși cuvântul \"colosal\" e unul pe care un autor de bun simț îl evită sau îl folosește într-un context care să îi dea o altă forță. aici, noi știm că lumea e mare. că zici tu că e colosală, nu înseamnă nimic.

cât despre \"mergi înainte mergi înainte mergi înainte\", ar fi un îndemn frumos, dacă am ști să nu uităm niciodată să ne amintim de înapoi. altfel, sună doar comunist: \"tot înainte, mândri pionieri\", remember?!

ar mai fi de spus, dar un text atât de prost, nu merită și am și altele de făcut.

poate cu această ocazie o să explici și de ce alice nu mai are nivel de steluțistă că io asta am aflat și n-aș vrea să cred că e din cauză că a apreciat un text de-al meu care ție nu ți-a plăcut.

de asemenea, poate știi și de ce dorin cozan, care mi-a acordat și el steluță, la același text, nici el nu mai are nivelul dinainte, după această ispravă. NIVEL PE CARE EI ÎL MERITÃ CU SAU FÃRÃ APRECIERILE ADUSE ALINEI LIVIA LAZÃR.

măcar despre asta să zici, că de text mie mi-e clar. mulțumesc.

Bobah,

\"stol de îndumnezeire\" e și forțat, da. :) în scrierea primară, aceea brută și urâtă :) bestie - cum s-ar spune - era cu \"amețeli\" ! O să las așa, deși, nemaifiind forțat, e inevitabil... prea feminin! :)Apropos de stol: sunt suspectă de aviară de câteva zile, așa că \"maestre, muzica\" fu tare inspirat! :) Ție, Andule, îți las cu limbă de moarte colecția mea de timbre și de fluturi (din stomac)!

Elena, mântuirea poate consta în curățatul burlanelor, dacă ai înțeles despre ce burlane e vorba. Nu știu despre ce poezie (\"care ușurează gândurile\") zici. Așa o fi. Mai treci, precum zici.

li

datul din brațe înainte înapoi
asemeni unei păpuși trase de sfori
mie îmi sugerează condiția de marionetă la care
ne supune viața, în general, situațiile, anumite situații,
anumite cutume, de genul celor pe care le și enunți în prima strofă

SFORȚÃRI ALE NORMALULUI ÎNCHIPUIT

iar textul tău refuză normalitatea și asta este cel mai bine. :)

înseamnă că vrea să-și iasă din limite. :)

dorul este starea de grație a VIEȚII, și nu a morții. :)

oricât de mult ai muri în DOR, pe atât trăiești mai de-a binelea.

sau poate tocmai asta ai vrut să zici, nu știu.

Ioan,

Am procedat câteva modificări, exact acolo unde ai sugerat.
Grăbite, recunosc (mi-s la serviciu).
Țin și cred mult în aceste pliuri încurcate ale luminii, precum și în epiderma păcatului.
Dacă ai în minte o expresie concretă, clară, te rog să o expui. Îți dau drepturi de autor :).

Cît despre hmmm ... zic și eu: îhîm :)

Mulțumesc mult, Ioan.

li

Prieteneasco,

Cred că cel de mai sus e primul meu comentariu la vreun text de-al tău. Așa că nu știu de unde ai dedus că mereu am comentarii negative.

Nu am scris cu aer de superioritate, că n-am de ce. Zău. Sunt poate doar mai înaltă decât tine. :) Dar asta nu e superioritate.

Am scris în grabă, iar concizia sperie. Pe femei, cel puțin.

Nu am pus la îndoială faptul că ai scris din sufletul tău cel tot, nu cred că asta interesează atunci când ne uităm la un vers. Adică, faptul că el exagerează nu poate fi scuzat prin mecanisme sufletești. Și exagerează într-un sens negativ și cel mai grav este că pare VOIT așa. Urmărit. De exemplu, chestiunea aceea cu copii aruncați pe lângă și în tomberoane. Pe mine nu mă impresionează. Liric - e nul, iar jurnalistic - așijderea. Ai exploatat anumite segmente, umflându-ne în defavoarea altora, cu intenția de a ne zugrăvi o parte a lumii - ai și intitulat-o, de altfel, lumea BUG Mafia. Cred însă că revoltei tale îi lipsește ceva. Nu știu ce - poate însuși factorul uman.

Cât despre clișee ele sunt aici:
mă despart de durere ca de o haină
indiferență la kilogram
îmi mutilez inima
mă operez de suflet
poezia lumii
cartea morții
librăria morții
las-o în ce o mai fi :)
etc etc


Te rog să vezi dincolo de cuvinte, să te detașezi de text și să îl privești sinceră. Faptul că am revenit cu acest comentariu demonstrează (sper să-ți demonstreze) că nu m-a interesat să arunc așa, cu vorbe, că n-aveam ce face. Și sper să înțelegi că te groaznic înșeli în privința atitudinii mele. Care, te rog să ții minte asta, este FAȚÃ DE POEZIE, și nu față de omul care a scris-o.

prietenesc, :)

li

mă melancolizează absolut imaginea unor șervețele care rămân mereu intacte. ca și cum ar fi ocrotite. care se ridică într-un fel deasupra condiției lor de șervețele. aberez.

când ești golit de senzații, ești O SENZAȚIE. babană și vibratilă. mă gândesc. gol pușcă. netemător, dar foarte vulnerabil în același timp. foarte puternic. ca un soare. orbitor. incendiar. golit de senzații, auzi. golit de cuvinte. golit de tine. V I U .

nu am înțeles cu tricoul, dar îmi place strofa asta. tricourile nu sunt numai pentru a fi îmbrăcate. e trist.

nici cu ora nu înțeleg, pentru că n-are niciun rost timpul, atunci când ești golit de senzații.

mâinile sunt cele mai importante. năstrușnic poem. secretos. insinuant.

ce să zic!? ține-o tot așa.

Florina,

Mi-a oferit surâs interpretarea ta. Și m-am bucurat că îmi mai lasă și mie semn o femeie. Nici nu știi ce mult m-am bucurat. Mulțumesc.

Andu, clar premoniție. Evident, neterminată și ea. Amânată,d e fapt :)

Domnule Luther, interesantă abordare - la care, sincer, o să reflectez. Și, vă rog, spuneți-mi simplu, Li. Nu sunt nici doamnă, nici mironosiță, nici măcar poetă nu cred că sunt. :)

Emil Felician Bodea, și momentele publicitare sunt importante: nu putem viziona Titanicul fără ele. Mersi, deci.

Horia, la mine nu e nimic așa, \"la bască\". Nu renunț la acel vers. Dar mulțumesc pentru argumentație. Pe mine nu m-a convins.

Caragea, acum vii în chip de King?! E mereu o reală plăcere. Să vedem: îmi sugerezi să înlocuiesc \"buricul\" cu \"o mare\", \"corabie\", \"scheletul arcei\" pentru că - în opinia ta - aceste ultime expresii ar fi mai puțin banale: te rog să înțelegi că una este să îmi spui ce crezi că scârțâie, ce nu îți place, etc., și cu totul alta e să îmi dai astfel de sugestii de care nu mă pot lipi, pur și simplu pentru că suntem și oameni diferiți și mânuim în chip diferit cuvântul. Mai mult decât atât: mă înveți și cum să gândesc, sugerându-mi să invoc \"palimpsestul biblic\" și alte paralele pe care, zău că nu înțeleg de ce le-aș face, dim moment ce nu asta vrui să exprim. Oricum, promit că mă voi informa asupra \"logicii contextuale progresive\" despre care zici că o folosesc.

Ah, și încă ceva. Ai zis: \"neștiind din start unde vrei să ajungi\". Caragea, crede-mă, nu numai că știu mereu din start unde vreau să ajung, dar știu și că VOI AJUNGE CU SIGURANȚÃ!


Mulțumesc.

li

Sunt foarte putine lecturile care ma mai pot opri din alergare sau poate ca este prea zbuciumat ritmul cotidian ca sa mai am rabdarea aproprierii de mine insami in acest fel. Dar atunci cand decid sa ma opresc, sa imi controlez respiratia, sa ma deschid si sa absorb imi place sa ajung pe pagina asta. Pentru ca, iata, ma ajuta sa descifrez mirajul lucrurilor mici, extrapolat la scara universala, detalii care aduse in prim planul existentei ne-ar imbogati si ne-ar face mersul, trecerea si privirile mult mai imbogatite de sens. Apreciez si sper ca aceste descifrari si studii stilistice sa continua sa existe, iar eu promit sa revin la ele in zile ca aceasta in care am nevoie de taine simple, descusute cu gratie si care indeamna la mersul pe jos printre simturi. Multumesc.

**De abia astept sa citesc cartea. Sunt convinsa ca voi gasi in ea "tilcuri si taine", frumuseti si cai deschise atat spre lumea de afara, cat si spre mine insami. Nu am reusit niciodata pe deplin sa imi domesticesc firea intru "molcoma" contemplare a ceea ce se afla in jurul meu, dar uneori am descoperit ca aceasta se poate intampla firesc si dintr-o data, ca o ploaie de vara - lasand in urma un miros de proaspata autoredescoperire - singura conditie fiind poate aceea de a deschide ferestrele, canalele, ochii. Ma incanta sa stiu ca exista acum o carte care ma va ajuta si mai mult pe drumul acesta.

Felicitari, Cornel, multumiri, Maria, pentru notificare.