Hristoasă

Cred ca exista un rost pentru care Hristos a fost barbat. Pentru mine acest gen de sacrificiu e profund masculin, nu stiu de ce, poate fiindca femeia are un alt fel de martiriu, unul indelungat si tacut, fara o acutizare dramatica. De aceea ideea unei \"hristoase\" mi se pare falsa si neconvingatoare.
Sa nu uit, mai pune tu o cratima pe unde ai mancat-o din greseala si din convingerea ca inversiunile sunt poetice.

\"Să îi spun că,de fapt,
pe cruce,
ai fost tu?\" subliniază exact aceasta idee:sacrificiul nu este al ei,este al lui (sau al Lui,daca vrei),însă izbăvirea o primește prin puterea simțirii,aflată în comuniune întru sânge.Întrebarea recunoaște \"falsul\",cum îl numești tu,chiar dacă este doar o întrebare. Și e DOAR o întrebare pentru a da imaginea naturii umane.
Cât despre cratimă,da,ai dreptate și ÎȚI MULȚUMESC.Grăbitu-m-a vâltoarea ideii și am postat direct pe site,zăludă și neatentă,deci vie;sperat-am să ajungă versul acolo de unde a pornit.Și AGONIA mă ajută în acest sens.
Și,deși mi-ai sugerat că m-am împiedicat într-un clișeu,eu mă agăț cu încăpățânare de această inversiune care este, mai întâi, o formă populară și apoi un artificiu poetic.Ca un odgon de corabie stau prinsă în ea tocmai pentru că,iată,cum te-ai convins,mă aflu în ordinea nefirească a lumii,dar văd bărbatul mai aproape de Iisus decât mine și am dorința de a mă împlini.Nu m-am gândit nici o clipă la diferențierea sexelor,la păcate originare sau la adamice coaste! Cu o răstignire toți suntem datori.Nu toți ajungem hristoși,asta e clar. Îți mulțumesc că mi-ai amintit asta!:)Ciudat e că mă așteptam să o spună un bărbat!:) E însă bine că mi-ai zis de cratimă.MULȚUMESC.