Visul din vis. Elegie holografică

mai puțin ultimul vers din prima strofă și mici alăturări disonante (dar aici mă abțin, fiindcă e sensibilitatea mea la sunete), cred că și colosală acela e cam tare, sau poate doar limita acelei expansiuni la mine este de neatins. colosalul e unul dintre cuvintele cred că deloc rostite de mine (nici în gând, deci limita mea e). și ar fi, cred, de reformulat și primul vers, cu fluturarea biletului pt lumea de apoi.

și aș lăsa indicii/mărturii despre locurile pe care le \"auzi\", dar chiar și aici în poezie se spune despre ceea ce nu este descoperit încă, poate pentru că \"arhitecura afectivă\" este mai mult ascunsă de motivele prozaice. sau poate fiindcă în cuvinte se închid holograme/lumi/glife paralele.

poezia aceasta nu se dezvăluie, se percepe de dincolo de. indicii.

ela

Ela, îți mulțumesc. Cu versul acela nu eram nici eu mulțumită, l-am schimbat. Poemul a fost scris inițial în engleză, traducerea întotdeauna sună altfel și pierde valențe. Colosal este un astfel de exemplu. În engleză înseamnă mai mult decât uriaș ca mărime: so great in size or force or extent as to elicit awe

cred că se schimbă ceva esențial în traducere. rugăminte: poți posta și varianta originală, în engleză, măcar în comentariu? mulțumesc.

Ela, nu e așa de simplu. Când trimiți și aștepți să ți se publice poezii în Canada, și probabil în alte țări, declari că nu au mai fost publicate niciune, inclusiv pe internet. După apariție interdicția dispare, dar numai dacă autorul deține copyright. Deci, probabil că voi posta versiunea în engleză, la timpul potrivit.

moment, atunci. să îl trăiești deplin. nu e bai, aștept cât e necesar. fiindcă sună altfel, sunt convinsă, versurile scrise inițial în eng. bucuroasă de vestea publicării,

ela

Observ un poem arhitectural, plin de indicii si simboluri. Lumea este un joc de puzzle intr-adevar. Ca cititor trebuie sa stau sa decodific textul, nu este o poezie accesibila si cu tangenta pe suflet, este o poezie a celor care iubesc decriptarea, asemenea unor arheologi in camerele funerare ale vechilor egipteni.

Luminita,
am citit cu pacere. un poem al dialogului/lor interior. structura si compozitie descriptiva, miraj si armonie, sens...

retin, in mod deosebit:aud aceleași voci când se întorc din sud intonând mantra
mergi înainte, mergi înainte, mergi înainte
asta este exact ceea ce am făcut toată viața
în căutarea frumuseții, găsind indicii ici și colo

cu prietenie,

ar exista o explicație. însă scrii extrem de prost și, probabil de aici, și frustrarea.

elegia are o anumită formă de la care te-ai abătut, posibil pentru simplul motiv că e \"holografică\". dumnezeu mai știe ce înseamnă asta. te rog, nu-mi explica. dacă nu e firesc, nu mă interesează.

apoi, tu care ești atât de dedicată gramaticii române, află că \"oraș constelație\" s-ar scrie cu liniuță, adică așa \"oraș-constelație\" pentru că sunt două substantive în nominativ pe modelul \"redactor-șef\", \"termen-limită\" etc.

sforțările tale induse de \"diminuendo\", \"picosecundă\", \"omniprezente\", \"arhitectură afectivă\" (asta parcă e dintr-un tratat prost, de parcă dragostea sau afectul, în general, încape în tratate și scheme) nu cred că mai impresionează, tocmai pentru că sunt sforțări.

iată o exprimare demnă de \"cartea recordurilor exprimărilor jenante\":

DECODIFIC ȚIPÃTUL GÂȘTELOR

oooooochei.

rănile nu sunt contrariate niciodată. poate contrariază. dar de cele mai multe ori, dor.

\"toamna\" și cu \"mantra\" formează un soi de rimă interioară caraghioasă.

și ca să zici că

LUMEA E UN PUZZLE COLOSAL

înseamnă că habar n-ai despre lume. însuși cuvântul \"colosal\" e unul pe care un autor de bun simț îl evită sau îl folosește într-un context care să îi dea o altă forță. aici, noi știm că lumea e mare. că zici tu că e colosală, nu înseamnă nimic.

cât despre \"mergi înainte mergi înainte mergi înainte\", ar fi un îndemn frumos, dacă am ști să nu uităm niciodată să ne amintim de înapoi. altfel, sună doar comunist: \"tot înainte, mândri pionieri\", remember?!

ar mai fi de spus, dar un text atât de prost, nu merită și am și altele de făcut.

poate cu această ocazie o să explici și de ce alice nu mai are nivel de steluțistă că io asta am aflat și n-aș vrea să cred că e din cauză că a apreciat un text de-al meu care ție nu ți-a plăcut.

de asemenea, poate știi și de ce dorin cozan, care mi-a acordat și el steluță, la același text, nici el nu mai are nivelul dinainte, după această ispravă. NIVEL PE CARE EI ÎL MERITÃ CU SAU FÃRÃ APRECIERILE ADUSE ALINEI LIVIA LAZÃR.

măcar despre asta să zici, că de text mie mi-e clar. mulțumesc.

strofa a doua, versul al treilea începe cu o \"bazaconie\": \"bazat\".
puzzle-ul ăsta \"colosal\" asta ți-a pus în față?

Poate ca in English bazaconia era mai “diminuendo”. Zic si eu.

sunt cateva versuri care mi-au adus aminte de documentarele de la teleenciclopedia: \"câteva fragmente disparate pe suprafața unui bob de nisip; cum să decodific țipătul gâștelor plecând toamna; primele picosecunde ale acestui univers\". prima idee care m-a napadit este ca poeta incearca sa impreme poeziei o anumita intoarcere la legenda, la mitic, o imbinare intre arhaic, romantism si rezistenta umana la conditii extreme de mediu. apoi, ultima strofa mi s-a parut cliseistica, motivul durerii umane, al individul unic care se identifica cu \"durerea universala\" a cetatenilor trecatori. sincer, nu-mi place, e un poem ”lălăit”, sau cum îi spuneam unei poete: ”suferă de izmenism poetic”, prea împopoțonat, ca un brăduț scheletic de crăciun”
amical

de ce ”lălăit”? când eram in armată și plecam la instrucție în poligon trebuia să cântăm pe stradă ca să vadă civilii ce armată de soldați artiști îi protejează de rău. unii dintre noi uitau versurile, așa că_caporalul răcnea la noi înainte de plecare:”bă, ăla care uită versurile să-i dea cu la-la-la! m-ați înțeles?!”
foarte amical

Alberto, am înțeles și îți mulțumesc pentru critica obiectivă. La fel, mulțumesc și celorlalți comentatori. Ancăi în mod special: comentariile ei îmi produc o bucurie crescendo. Alina, rana nu e contrariată, eu eram. Sigur, va trebui să schimb versul acela ca să se înțeleagă. Răspund și la frustrarea ta legată de Alice Dogoreanu: citește ultimele ei comentarii de înstelare și o să vezi că nu justifică câtuși de puțin obiectiv de ce i se pare textul bun. Adrian, întreb retoric ca și Preda înaintea mea, tu pe ce te bazezi?

Nu te bucuri Luminita, n-ai cum sa te bucuri atata timp cat \"nu percepi ansamblul din motive prozaice\" precum spui.

Constipatia, izmenismul, \"bazaconismul\" care apare mereu in poeziile tale
deriva din incapatanarea ta de a mesteri cuvinte/expresii hieroglife.

Dovada monstruozitatea de mai sus.

paradoxalul unui puzzle rezidă în faptul că reușește să construiască o imagine coerentă din figuri geomtrice aparent incompatibile.

unele gâște pleacă, altele rămân; cele rămase se strâng în cercuri; acelea care pleacă formează la exteriorul oricărui cerc un unghi de zbor.

orice zbor (cu atât mai mult unul colectiv) reclamă descifrarea unui cod comportamental, a unui limbaj comun.

și există, desigur, cazul acelora care, din diverse motive, deprind zborul mai târziu; acestea sunt în permanență în căutarea unei armonii (\"frumuseții\") întrezărită alocuri.

da, zborul (poezia) nu este un secret care aparține \"alternilor\" (interni sau externi); zborul e numai această decizie de nezdruncinat: \"mergi înainte, mergi înainte, mergi înainte\".

între sălabtic și domestic există numai libertatea și putința de a zbura.

/în căutarea frumuseții, găsind indicii ici și colo
de parcă primele picosecunde ale acestui univers
au fost petrecute cu mărunțitul întregului în fărâme
să am mai târziu din ce reconstitui adevărul
mereu recunoscătoare că durerea ce mă îndoaie
este doar un fragment dintr-o rană mai mare
contrariată la gândul că momentele mele de bucurie
sunt detalii ale unei fericiri omniprezente
și nu percep ansamblul din motive prozaice /

dincolo de broderiile cu rol figurativ ale strofelor anterioare, iata un final profund analitic, barbatesc as putea spune prin aroma intepatoare, de mosk, a epitetului din expresia,,motive prozaice\'\'a carui ironie subtila schimba brusc tonalitatea intregului poem.

il percep ca pe un demers extrem de cerebral, un scherzo la masa cuvintelor.

katya kelaro

Alice: îmi pare rău
Livia: poemul este asemeni universului descris: holografic
Katya: de acord asupra finalului