Dacian Constantin

Ana, firul se despică de la sine, mă gândesc. Abia de reușim să-i urmărim coordonatele. Noroc cu GPRS-ul ăsta, montat în spatele ochilor, în inimă, pe unde ne pricepem și noi.

Maria Del, este minunat că ai intuit o stare. Și că ai avut răbdarea să ți-o descifrezi. E absolut minunat, nici nu voiam altceva. :)

Cristian Cătălinoiu, o combinație de respir-transpir. Cine știe, cunoaște.

Cristina Voicu, te rog să-l fotografiezi pe arice (cum îl cheamă?) și să-mi trimiți o poză, și să nu uiți să-l brățișezi pe sibiul din partea mea că mi-e dor de el.

Mulțumesc.

normal că nu trebuie azi sau nu pentru site. așa, pentru tine, mă gândesc.
titlul e prost de tot. cu \"hai\"... chiar nu merge. de fapt, poate nu e chiar așa de rău \"trebuie să plec\", ci trebuie să fie completat de ceva.

nu au ce căuta venele într-un astfel de text senin. părerea mea.

titlul. dacă tot e bal, înțelegi? :)

normal că e mai bine așa, poate găsești totuși ceva în locul acestui \"trebuie să plec\".

Alice, așa e, chiar se întâmplă să nu știi ce să faci cu toate astea. mă bucur că ai simțit tirul. am mizat mult pe tir, ca să zic așa. de fapt, am mizat mult pe o experiență comună. mulțumesc.

Florin, e adevărat cu _ comparațiile. am fost conștientă de asta, dar am avut nevoie de ele, dacă renunț la ele, lăsând să se subînțeleagă comparația, deci fără \"asemeni\", \"așa cum\", \"ca\", mi-e teamă că cititorul nu va înțelege că vreau să conecteze imaginile, ca să vadă ce vreau să-i zic.

apoi, despre \"Vin ciocurile\": am o idee tâmpită, că trebuie la un moment dat, să opresc brusc. să nu am coerență. să zică cititorul: \"Ce naiba caută asta aici? De ce m-a adus aici?\", să-i forțez sinapsele. Așa îl câștig și pentru restul textului. E un truc, mă gândesc. Chiar dacă rezultatul e cum spui tu, că nu se leagă. În plus, am zis de inimă. \"în piept este o inimă. Vin ciocurile.\" Am vrut să vezi amenințarea. Apoi, o posibilă sfâșiere. De fapt, durerea am vrut să o vezi, Florin. Nu împlinită, nu viitoare. O sfâșietoare așteptare a ei, cu acel \"vin\". Detest să explic așa, dar de data asta mi-a plăcut să-ți zic:) Și, deci, îți mulțumesc că ai zis. O să mă gândesc dacă cele comparații sunt stridențe. Mulțumesc.

pentru că deși ai adus firescul,
l-ai adus totuși prea firesc,
cu multe multe detalii,
dar
fără să-l înnobilezi un pic
cu un soi de întoarcere înspre tine sau înspre lume
mai profundă.

:) cam de asta.

și, în același timp, un mare curaj să accepți asta. :)

păstrează asta:

google search : gândurile lui herciu

pe geam intră cu nesimțire orașul

câteodată îmi place să zâmbesc de dimineață

tot e ceva, nu? :)

scriau poeme despre poeme

cu referire la poem
la propriul poem
ori la un alt text propriu
ori chiar la textele altora

un soi de scriere programatică, aș spune io, deși răzvan m-a corectat și a zis mai bine: \"autoreferențială\".

la poezie, de exemplu, alexandru mușina, traian coșovei, florin iaru
în proză, de exemplu, nedelciu crăciun

așadar, e vorba de un reflex postmodern care a consumat și ultimele resurse de supremație ale textului.

iar TEXTUL DOAR CU TEXT sau BAZAT NUMAI PE TEXT nu mai are putere referențială.

optzeciștii au teoretizat O AUTENTICITATE. care, autenticitate, aparținea individului sau cotidianului ÎN LITERATURÃ. și nu în viață.

nu trebuie să adoptăm obligatoriu asta, dar, mie personal (și altora, evident), mi se pare că textul are nevoie de realitate. și că numai dacă are legătură cu realitatea, textul funcționează în mod fundamental.

cum se realizează această legătură, alege fiecare.

acest comentariu l-am făcut prietenesc și pentru că m-am simțit datoare. :)

mă deranjează numai repetarea \"burticilor\", cuvânt căruia i-ai dat deja tot ce puteai să-i dai prin prima utilizare în text.

nu îmi place nici \"lăcrimos\", mai ales că e în contextul lui: \"clipind lăcrimos\". cred că e de ajuns clipirea și dacă ții musai de-un adjectiv, poate ar fi ok să cauți un altul mai puțin previzibil și mai puțin forțat.

în rest îmi place inteligența acestui text. îl cred inteligent.

jaful mental îmi place
și normalitatea de pe străzi și din cer

:)

dan, asta nu e poezie! :)

e un jurnal frumos. în care și tu te vezi frumos.

dar nu e poezie.

dacă vrei să fie, trebuie multmultmult periată.

nu te superi, nu?!

care s-au străduit să îți lase comentarii pe text
luând această scriere despre TEXT,
să le spui că e o \"personală\"
și să te speli pe mâini, ca să zic așa.

și ce dacă e personală?!

dacă îl pui la un atelier literar înseamnă că tu intuiești că are niște valențe literare, cât de cât. susține-le sau fă ceva.

așa e onorabil, mă gândesc.

spunE

pentru că spun el, nemilos, despre toate.

mă bucur să \"te\" găsesc așa, concentrat și uluitor, cum spune dana.

sunt de acord cu tine, Șerban. :)

este cuvântul \"frate\"
căruia simt io așa nu știu cum
i-ai dat sensul ăla puternic tare bun

chiar îl simt cu toată forța pe care îl poate cuprinde un cuvânt
care vorbește despre OM.

dar încă nu sunt sigură că nu e așa.

un titlu extrem de facil, o comparație facilă, pe o structură extrem de utilizată, să vedem:

aluneci în mine ca mercurul în termometru

aluneci în mine ca noaptea pe străzi

aluneci în mine ca lacrimile pe obraz

aluneci în mine ca umbrele pe pereți


deci mult prea facil

apoi, poemele care conțin cuvântul \"poem\" sunt ale optzeciștilor și ar trebui să ne fie un pic așa nu știu cum măcar rușine.

apoi, nicio legătură între titlu - care, așa cum e el, anunță totuși CEVA - și text - care este o pseudometafizică liricoidă fără șira spinării.

până și cuvântul \"franțuzoaică\" e strident și sare mult din schema vocabularului utilizat în rest.

totul bazându-se, de altfel, pe o antonimie simplă - închis/deschis - și pe o alunecare care n-am aflat nici cum se întâmplă, nici unde duce.

text extrem de sărac.

(și zic asta înainte să fi băut cafeaua, că aș mai fi găsit să spun.)

scoate, te rog frumos, cuvântul \"aștri\" dintr-un text atât de firesc și frumos.

și fă ceva cu versul acela lung lung pentru că e prea lung lung, iese din pagină.

repetiția lui stiletos este foarte bună. după cum a zis și noemi: chiar gravă.

și mi se pare important să-ți spun că acumularea de detalii din prima secvență

cristalele, jaguarul și tocurile stiletos

pe mine mă lasă rece. adică au exact efectul contrar. în loc să îmi aducă veridicitate, dimpotrivă, îmi pare o extravaganță forțată, deși poate chiar este adevărat ce zici. iar paranteza în care ne lamentăm că nu mai avem timp de poezii nu are nici ea cine știe ce efect. e doar o lamentare și atât. ca să nu mai zic că doua paranteză, cea cu a bed of roses mie mi se pare chiar jenantă. sunt și lucruri bune, dar cu ele revin după ce ajung la destinație sau poate ți le spun ceilalți colegi de site.

ieftinuță și decorarea casei după feng-shui.

exact la fel precum a spus medeea cu gerunziul. îmi place noua variantă mai mult.