Poezie
orașul în care nu plouă niciodată
zborul i se pare o ușurare și nu acceptă astfel de gratuități în viața ei
2 min lectură·
Mediu
există un oraș
ca o pâine uscată
un oraș în care dacă cineva ar țipa
toate lucrurile de acolo ar țipa odată cu el
chiar și lucrurile așezate de oameni
pe pervaz
acolo trebuie să întâlnești
pe străzile lungi și roșii
ca niște revărsări de lavă
o fată
așa cum trebuie să întâlnești
un om fericit atunci când plouă
fata aceasta
merge pe sub cerul în formă de umbrelă
lumea toată i se reflectă în unghii
crește se micșorează devine invizibilă
se decupează din viață
după voie
are vise
în urma ei rămân multe eșarfe albastre
se pot vedea
agățate de copaci
sunt visele ei mami
spune un copil părintelui
fata
se roagă înainte de drum
să aibă puterea să se roage
face noduri marinărești la șireturi și își spune
/azi voi ajunge la capătul lumii cum ajunge un pește la marginea acvariului
voi colora ochii oamenilor ei vor simți ca și când ar avea o geană sub pleoapă
își vor pune dorințe/ (și aici face o fotografie soarelui)
pare
singură
și
ușor de iubit
ca o operă de artă
inima ei hoinărește necontenit
prin trup
astfel încât
și o picătură de ploaie căzută pe ceafă
contează
urmăriți-o cu privirea
cum înflorește citind aceste versuri cum sufletul ei
face piruete
iute iute
de atrage intreg universul spre ea
nu-i spuneți nimic
pentru că acum are fragilitatea unor
coarne bourești
ca o pâine uscată
un oraș în care dacă cineva ar țipa
toate lucrurile de acolo ar țipa odată cu el
chiar și lucrurile așezate de oameni
pe pervaz
acolo trebuie să întâlnești
pe străzile lungi și roșii
ca niște revărsări de lavă
o fată
așa cum trebuie să întâlnești
un om fericit atunci când plouă
fata aceasta
merge pe sub cerul în formă de umbrelă
lumea toată i se reflectă în unghii
crește se micșorează devine invizibilă
se decupează din viață
după voie
are vise
în urma ei rămân multe eșarfe albastre
se pot vedea
agățate de copaci
sunt visele ei mami
spune un copil părintelui
fata
se roagă înainte de drum
să aibă puterea să se roage
face noduri marinărești la șireturi și își spune
/azi voi ajunge la capătul lumii cum ajunge un pește la marginea acvariului
voi colora ochii oamenilor ei vor simți ca și când ar avea o geană sub pleoapă
își vor pune dorințe/ (și aici face o fotografie soarelui)
pare
singură
și
ușor de iubit
ca o operă de artă
inima ei hoinărește necontenit
prin trup
astfel încât
și o picătură de ploaie căzută pe ceafă
contează
urmăriți-o cu privirea
cum înflorește citind aceste versuri cum sufletul ei
face piruete
iute iute
de atrage intreg universul spre ea
nu-i spuneți nimic
pentru că acum are fragilitatea unor
coarne bourești
085.347
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ștefan ciobanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 229
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
ștefan ciobanu. “orașul în care nu plouă niciodată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-ciobanu/poezie/1790751/orasul-in-care-nu-ploua-niciodataComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SPIoana,
cred ca tu posezi o mobilitate mentala demna de invidiat.nu mai continua, te rog.
cred ca tu posezi o mobilitate mentala demna de invidiat.nu mai continua, te rog.
0
ȘCnevoia de ploaie, devine necesitate din cand in cand. ploaia insa poate tine loc si de iubire si invers. de aici si poezia
multumesc de citire, magulitoare prin anumite locuri, aproape nemeritat:D
seara buna
multumesc de citire, magulitoare prin anumite locuri, aproape nemeritat:D
seara buna
0
LSFrumoasă poezie. Mi-au plăcut în special versurile:
inima ei hoinărește necontenit
prin trup
astfel încât
și o picătură de ploaie căzută pe ceafă
contează
Cred că ai intenționat piruete în penultima strofă. Apoi, substantivul aștri ar trebui articulat precum e și lumea din versul anterior din strofa #4.
inima ei hoinărește necontenit
prin trup
astfel încât
și o picătură de ploaie căzută pe ceafă
contează
Cred că ai intenționat piruete în penultima strofă. Apoi, substantivul aștri ar trebui articulat precum e și lumea din versul anterior din strofa #4.
0
ȘCo trecere placuta.
versurile citate imi sunt si mie pe plac, tocmai vorbeam despre ele cu cineva
o zi buna
versurile citate imi sunt si mie pe plac, tocmai vorbeam despre ele cu cineva
o zi buna
0
DCscoate, te rog frumos, cuvântul \"aștri\" dintr-un text atât de firesc și frumos.
și fă ceva cu versul acela lung lung pentru că e prea lung lung, iese din pagină.
0
DIPare că tot ce-i frumos în aceasta lume: viața, visele, oamenii, dragostea și inima noastră are
„fragilitatea unor
coarne bourești”
Și atunci:
„și o picătură de ploaie căzută pe ceafă
contează”
Calm sub pleoapa poeziei tale. Bellissime parole.
Doru Emanuel
„fragilitatea unor
coarne bourești”
Și atunci:
„și o picătură de ploaie căzută pe ceafă
contează”
Calm sub pleoapa poeziei tale. Bellissime parole.
Doru Emanuel
0
ȘCli, am scos astri. e cum zici tu. a. si am facut reasezat si versul, desi de la mine se vedea ok. oricum, e mai bine acum. daca ai trecut si tu pe aici verbalizand inseamna ca da, sunt indragostit:)
doru emanuel, multumesc de trecere si citire.
incantat sa va vad lasand semn
numai bine la toti
doru emanuel, multumesc de trecere si citire.
incantat sa va vad lasand semn
numai bine la toti
0
si mai ales versurile:
\"urmăriți-o cu privirea
cum înflorește citind aceste versuri cum sufletul ei
face piruiete
iute iute
de atrage intreg universul spre ea
nu-i spuneți nimic
pentru că acum are fragilitatea unor
coarne bourești\"
imi vine sa continui asa:
\"si te du la balta
si bea apa calda\"...
se pare ca poetul poseda o mobilitate m(i)/(e)ntala demna de invidiat...cu toata delicatetea de dupa...nevoia de ploaie...