Nu scrii

pentru că spun el, nemilos, despre toate.

mă bucur să \"te\" găsesc așa, concentrat și uluitor, cum spune dana.

sunt de acord cu tine, Șerban. :)

spunE

Serban,
un poem concentrat in spatiul introspect. mesaj in adancimea scutului.

cu prietenie,

Șerban,

Dincolo de titlul care ar fi trebuit sa fie unul mai inspirat, dincolo de tonalitatea explicativă din primele rânduri care mă duce cu gândul la un... cineva care mi-ar arăta povățuitor din deget,


apreciez consistența mesajul, schița portretistică - probabil, una generică - t r e m u r ă t o a r e.

Aur

vorba aia: de ce să scriu, când pot să gândesc?
o personală care transmite mult gând, în puțin scris.
un text care merită înstelat și chiar recomandat.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

aseara am citit ca,

daca vrei sa-l vezi pe Creator,

trebuie sa-ti golesti inima

de creaturi

stii

ca sa-i faci loc Lui




ce sa zic,

nu-i usor

nu-i prea usor

nu-i prea foarte usor




lighioanelor

Tu scrii ca sa te ascunzi ? Wow, iti sta mintea in loc. Ma intreb de cine sa te ascunzi?
Memorabila lighioana acestui gand. M-a frapat sinceritatea.

totdeauna am găsit ceva în pagina asta, n-am trecut ca printr-o gară pustie.

Un text oncentrat, cum spunea și un comentator. Aș scoate \"înfrigurat\", nu-i prea văd rostul, sau l-aș înlocui cu altceva. Prezența lui în text te face să te întrebi: \"de ce neapărat înfrigurat?\" și asta deturnează cititorul, cred eu.

să scrii:

ca și cum ai arunca
…
nu scrii ca să arăți cine ești, ci dimpotrivă, ca să-l ascunzi pe cel care ești, ca și cum ai arunca înfrigurat o pătură de sare, peste un muribund jupuit nu scrii ca să arăți cine ești, ci dimpotrivă, ca să-l ascunzi pe cel care ești ca și cum ai arunca înfrigurat

o pătură de sare peste


din păcate, așa cum este textul tău, denunță o ipocrizie.
ai alunecat... peste sensuri!
păcat!

Liviu: infrigurat? nu stiu exact. am vrut poate sa redau mai multe senzatii deodata: frigul si usturimea deodata - da, cred ca asta e. ce bine ca ai intrebat. altfel nu constientizam. despre asta e vorba. problema mea este ca de multe ori traiesc mai multe senzatii in acelasi timp. (ceea ce de multe ori imi creaza o stare de voma, fie vorba intre noi) - dar despre asta in alte contexte

Adrian: imi aduc aminte o vorba a lui Borges. Ce spunea el? Spunea asa, redau din memorie, ca testul suprem al poeziei este nevoia cititorului de a o repeta cu voce tare. Ma onorezi si nu e prima oara.




dar e prea mult

va zic, e prea mult

a fost, asa, doar un simplu gand, de notat printre celelalte

atat

mi-a venit sa-l scriu separat

doar asa

pt ca-n clipa aia imi venea sa ma dau cu capu\' de pereti

dar nu-mi gaseam nici capul nici peretii




Dana, Alina, Petrut, Aurelia, Cornel, Anca, Mihai, Liviu, Adrian si care-oti mai veni - e o bucurie vizita voastra pe aici

imi vine sa va cant un cantec

vreti?

uite

1, 2, 3 si

Ce departe esti fantana mea
mai departe chiar decat sunt eu
cu izvoare as pleca
si (nu mai stiu ce) de minereu
sa imbratisez candva
cu izvorul meu pe-al tau

vai si ne e jale si urat
ce departe suntem amandoi
ceru-n noi a coborat si ne bat straine ploi,
ne iubim numai atat: prin acei ce beau din noi

ne iubim numai atat: prin acei ce beau din noi

ne iubim numai atat: prin acei ce beau din noi

ne iubim numai atat: prin acei ce beau din noi

ne iubim numai atat: prin acei ce beau din noi

.................











ne iubim numai atat: prin acei ce beau din noi

\"Prin Natură pictorii își reprezintă tot ceea ce Bunul Dumnezeu a făcut el însuși sau ar fi putut face, ținând seama de împrejurări. Un gard, o casă, o fântână - toate aceste lucruri sunt, firește, mai ales de origine omenească. Dar când ele s-au petrecut o bucată de timp în mijlocul peisajului, astfel că au preluat anumite însușiri de la copaci și de la tufișuri și de la celelalte din preajma lor, atunci ele intră deopotrivă în stăpânirea lui Dumnezeu și, prin aceasta, și în proprietatea pictorului. Căci Dumnezeu și artistul au aceleași putințe și aceeași sărăcie, după caz. \" Rainer Maria Rilke, dar rupt din context.

și

\"L-am întrerupt: - A fost o vreme când oamenii îl îngropau pe Dumnezeu în cer, asta e adevrat. - Și acum e altfel? întrebă el, ciudat de trist. Eu continuai: - Odată arunca fiecare câte un pumn de cer peste el, știu. Dar atunci, la drept vorbind, el nu mai era acolo, sau poate totuși ... Ezitai\"

cap ai, perete iti pot da eu, iar sarea pe rani e o pedeapsa indeajuns de usturatoare pentru naivitatea insolenta din prima strofa
dar tu canta, canta, mi-am luat creioanele ...

a, păi dacă e să ne luăm după alții, ia \"ascultă\" aici Bacovia:
Eu scriu
Și poate că trădez,
O criză morală.
Nu-i mâini,
Nici azi.
Timpul.

- tot din memorie am citat! -

Adrian, ma bucur ca esti viu.

Pot sa profit de ocazie si sa te intreb daca, ma rog, nu prea stiu cum sa formulez, in fine... ma intrebam daca tu stii cumva daca si Bogdan Geana e viu?

si daca da, atunci ce naiba se intampla?

sau ma bagati la off-topic?

pun intrebarea aici si nu in particular pentru ca, vreau sa subliniez, nu e nicidecum o chestiune personala

site-ul asta are (sau avea) in opinia mea cateva repere - unul dintre ele era Bogdan Geana

aceasta constatare, in contrast cu faptul ca el a disparut de mai multa vreme fara urma din aceasta comunitate si niciunul din voi vad ca nu sufla o vorba despre asta, m-a pus pe ganduri

asa ca

stie domn\'e cineva ceva de Bogdan Geana?

acum vreo luna a aparut un text in pagina lui de aici

Histrion se cheama

eu am incercat sa ma lamuresc daca el e autorul sau nu

dar vad ca tace malc

ce-o fi asta?

Serban, daca era Bogdan prin preajma iti zbura fulgii cu poem cu tot de vedeai nu o stea ci mai multe stele... verzi.
Te-ar fi apucat de tot depresia. Deci ai noroc ca nu e prin preajma.

Pana una alta reperul despre care vorbesti poate fi Adrian. El spune anumite lucruri mult mai rafinat desi de multe ori in zeflemea.

Gargara aceea de cantec este pentru coriste probabil:
\"ne iubim numai atat: prin acei ce beau din noi\"
Serios ? :))

http://www.hermeneia.com/poezie/3013/

te citesc
inca

imi spun uneori

uite

inca un

inger

inca

gri

inca scrii

Multam adriana

am fost la adresa indicata

dar vad ca nici p-acolo nu mai scrie de vreun an

e agitat rau omul asta

stie el ce stie

o fi Bogdan dar de la dumnezeu

dar, stii, atunci cand primesti un dar

trebuie sa-l si meriti

chipintuci

tu continua sa gandesti

eu voi continua sa nu exist

si asa

va fi posibil


sa pastram

legatura

:)

Poem ce sta intr-un filon de lumina!

La multi ani!
Ioana