în mine se înfrumusează ceva

\'în ziua în care cineva a furat fereastra
lumina mi-a dat privirea la rindea

așchiată în rumerguș
în adormire se înfrumusează
femeia pe care am dorit-o
mai mult decât orice bărbat

adică eu \'
deja citesc o pregatire pentru transformarea alchimica, magica, initiatica
continui...daca imi permiti
\'iar ochiul – cheița de care trage toma
când își desface conserva\':) li are si cheita:)o mica gluma dar mi-a placut mult
\'netezesc cutele rochiei trag fermoarul sug burta
scot pieptul în față verific ținta marcată pe tricou\'
ai facut armata?:)

\'desfac năstureii coloanei
și țin acoperișul pe umeri

nu obosesc\'
acesta este rezultatul final prevazut cum spuneam si mai sus in retetele alchimice nu?si piatra alchimica care a stat langa tine de ai iesit asa frumos din coloana este (si trebuie sa fie) iubirea.
nu stiu daca am inteles ceva sau am ocupat locul de comentarii de pomana:(
dar mi-a placut
numai bine.

toma nu crede, trage cheița ...deschide carnea lui li ...înăuntru lumină..orbită...
li-toma crede!

Cred că se spune se înfrumusețează ceva. În ziua în care voi înțelege cum privește Dumnezeu, cred că nu voi mai ști nimic din existența mea văzută prin ochi. Lung și frumos scris, de un carnal care miroase cam mult a cheița de la camera interzisă. O seară plăcută.

și nu-s în lume atâtea picioare vii câte mi-ar trebui
să te ajung:

descopar o aceeasi li care creeaza imagini inedite prin originalitatea ideilor, dar in spatele acestui tablou simt \"dansul\" obositor de a intelege care e treaba cu dumnezeu ..

serios li ca eu inca mai vad putin, m-am ferit la timp

ionut.

Ștefan,

Am făcut armata.
Sau vorba aceea:
even now in heaven
there are angels
carrying
savage weapons

Și, Ștefan, da, cred că ai înțeles câte ceva. Ai făcut cumva armata?!

Elis,
Tu m-ai priceput tot. Toată. :) zău.

Mariana,
Nu este o greșeală de scriere și nici de cunoaștere a limbii. L-am ales intenționat pe acest \"a înfrumusa\" pentru că îl simt mai depărtat de sensul de \"împopoțonare\" pe care îl poate avea \"înfrumuseța\" și mai apropiat de \"a naște frumosul pe dinăuntru\". Și foarte românesc îl mai simt.

Ionuț,
Cum e aia \"descopăr o aceeași li\"? Ori o descoperi, ori o știai?! Ori nu știai bine, ori n-ai descoperit niciodată. Hotărăște-te! \"Imaginile inedite\" nu se nasc prin \"originalitatea ideilor\". Imaginile horror sunt inedite. Restul e trăire. Cu Dumnezeu nu e o \"treabă\": e însăși Marea Treabă, dacă vrei. Și nu e \"dans obositor\". Am încercat să spun fix contrariul.
Iar orbirea nu e de speriat: este orbire față de lucurile din afară și naștere de mult VÃZ și PRIVIRE înspre înăuntru.
:) Cam așa, Ionuț, pe scurt, că oi mai fi având și altele de făcut.

Sunt recunoscătoare, așadar, intuiției Elisei, naturaleței Mariei, fidelității lui Ștefan și prospețimii Ionuțului!

li

Superb:

\"desfac năstureii coloanei
și țin acoperișul pe umeri

nu obosesc

în ziua în care am înțeles cum privește dumnezeu
am orbit\"

Și pledez pentru înfrumusează al tău, îndeosebi datorită unui cuvânt rostit de o copilă, mai demuuult: \"eu nu sunt urâțenia pământului, eu sunt... o...o... FRUMUȘENIE.\"

Mă iartă, am intrat în fugă pentru acest titlu și acel final, m-au întors din drumuri și bine au făcut. :)

Ela

descopar aceeasi persoana in fiecare zi .. nu o cunosc, fiindc a este imprevizibila .. doar o stiu.

INEDÍT adj. v. nou, original.
original - valoare autentică.

pot spune ca o imagine este inedita datorita originalitatii .. spune-mi tu, cati din noi s-ar fi gandit la asta ? :
desfac năstureii coloanei
și țin acoperișul pe umeri

si cati ar fi reusit in context sa transmita aceasta stare ? deci este o imagine inedita ..fiindca ai idei originale:) daca nu erau originale, ideile nu mai erau inedite :))) .. si tot asa

am i clear ? :)

ionut

\"n ziua în care cineva a furat fereastra
lumina mi-a dat privirea la rindea\"
\"în ziua în care am înțeles cum privește dumnezeu
am orbit\"
Superba imagine, a traitorului in grota fara de fereastra care, cu ochii atrofiati,se intalneste cu Lumina.....De prea multe ori, vietile noastre sunt niste grote lipsite de soare iar cand Lumina ne inalta,cioplind in noi ca dalta sculptorului, ea pare ca ne raneste...Indeparteaza, ince, incet, tot ce este de prisos in noi iar noi, in loc sa fim fericiti ca ne mai apropiem cu un pas de desavarsire, plangem ca ne doare... Preferam sa ratacim prin viata, cautand , orbi,incertitudinea unui \"tu marcă înregistrată\"in loc sa cautam Lumina din afara si din noi. O poezie plina de imagini, viata si sens, care spune mult . Cu modestia celui ce nu se pricepe prea bine, spun ca mie imi place. Frumos. Cu sinceritate,

Ela, mai ales pentru că e pe grabă, mulțumesc pentru semn.

Ionuț, e clar! :)

Ion, bine ai venit pe site. Sincer și destul de în tonul poemei mele comentariul tău. Mulțumesc pentru sinceritate. Poate mai treci:)

prietenesc,
li

nu cumva dumnezeu ăla privește cam șașiu și de-aia ai orbit?!

nu cumva
ochiul tău
n-are ochi
pentru
dumnezeul meu?!

peseu: există mai multe forme de orbire,
zise oftalmologic li.

Poezia e interesanta si cam infioratoare, totusi am o neclaritate:

în ziua în care cineva a furat fereastra
lumina mi-a dat privirea la rindea


Cum mai vedeti lumina daca cineva a furat fereastra? Iar daca sunteti afara, ce rost mai are sa spuneti ca cineva a furat fereastra?
E intuneric inauntru daca au disparut fereastra si lumina... dar trebuia ca fereastra sa revina, sa vedeti lumina pentru ca privirea sa va ajunga la rindea, sa va fie \"aschiata in rumegus\"... cred eu...

Cu respect,
Mari

mi+a placut, cand am inteles cum priveste dumnezeu, am orbit.

ca la cosbuc, nu crceta aceste legi, ca esti nebun cand le-ntelegi.mi-a placut.:)

Maricica,

În primul rând, eu sunt Li: folosirea pronumelui de politețe nu își are rosul. Te rog să renunți la el. :)

Îți mulțumesc pentru întrebare. Pentru că s-a formulat în mintea ta. Pentru că apoi tu ai formulat-o aici.

Atunci când ai norocul ca cineva să îți fure fereastra, sistemul de închidere-deschidere a dispărut. E un soi de eliberare. Prin fereastră, lumina intră trunchiată. Fără fereastră nu e întuneric: dimpotrivă! E lumina netrucată. Ea nu mai e filtrată de NIMENI și de nimic. Ea inundă privirea. E obsesia mea, recunosc: cum să fac să fie privirea mai adâncă, mai deplină (deși \"deplin\" nu are grad de comparație), mai liberă, mai limpede.

Nu privirea ajunge la rindea - cum spui tu. Ci lumina face tăiței din orice imagini \"așteptate\". Adică, lumina pe care o vreau eu este cea care distruge orice fel de amintire despre lumină, orice tradiție, orice informație anterioară, zestre, pre-concepție, orice previziune.

Oricum ar fi, am făcut ferestrele ca să ne apărăm. Să fim feriți, dar să și avem lumină.

LUMINA despre care zic aici cere însă anularea fricii.
Cere tot.

(sper să nu te fi amețit prea tare: li iar scrie de la serviciu)

prietenesc,
li

Uite ca am poposit si eu la tine pe pagina...asa, in vizita...si mai vin, sa stii, pentru ca mi-a placut...mi-a placut in special \"lumina mi-a dat privirea la rindea\"...deosebit de sugestiv si de plastic...dar mai ales
\"apoi dorința devine o tăcere înaltă
subțire
aproape sfințită\"...tacerea e o tema care ma pasioneaza ca sa nu zic ma obsedeaza....se spune ca atunci cand taci cu adevarat il auzi pe Dumnezeu in tine...tu ce ai auzit in aceasta \"tacere inalta\"?
Cu drag,
Sinzi

Sînziana,

în tăcerea aceea înaltă
am auzit lumina
și am vorbit
ochiul.

Mulțumesc.

Ovidiu, tu și Toma (cel de îl știe toată lumea) sunteți niște faini cercetași. :) Mulțumesc pentru curajul primei vizite.

am citit, am recitit
prima dată am zis Li privește în oglinda unui lac anume!!!
A doua oară am priceput și ar trebui să-ți mulțumim că ne împarți și nouă o parte din o altă Li
eu aș scoate sms dar tu știi mai bine
dorința devine o tăcere înaltă
să nu obosești niciodată să scrii

semseul nu-l scot pentru că nu se înțelege
dacă Li semnează sau primește acel semeseu. :)

așadar, lipsa virgulei naște... monștri :)

Valeriu,
Sper să obosesc să înțeleg
să alerg
să accept
să plâng
să nasc
și
să mor

dar să scriu
nu.

:) Mulțumesc.

li

excelenta ideea autocunoasterii/ iubirii de sine/ sinuciderii vederii, e semnul unei intuitii care intelepteste inteligenta si-o face pervaz...motiv si de invidie fata de fereastra, pentru ca stie intotdeauna in ce directie sa priveasca

Fereastra nu e invidioasă decât pe cer
că e mereu prea mare
ca să mi-l poată aduce
în mijlocul camerei
în miezul vederii.

E bine că ai trecut.

li