Cristina Sirion

E foarte frumoasa, catalin. Nu m-a atras simplitatea ei, pana la urma cred ca lucrul asta se invata. Mi-a placut forta pe care o are - atat in transmitere, cat si in reinnoirea sintagmelor. Plus ca e cumva deschisa, nu-i chircita atat pe-o idee cat pe imagine si pe modul de-a o simti, de-a o ideatiza tu cititorul, nedus de mana. Dar asta sunt eu, mai atrasa de estetic decat de rational.
In concluzie, isi merita stelutele, as adauga si eu una de-as avea.
Desi e mai bine sa nu mearga la recomandate, imi place asa cum e, fara sfartecari. :o)

Florin, mie personal poeziile tale mi se par extraordinare prin mesaj, nu-i prima data cand ma opresc chiar daca nu las semn intotdeauna. Singura problema, dealtfel neesentiala, e forma. Mi se par prea fragmentate si asta face ca ideea sa fie greu de urmarit, ba chiar am impresia ca forma banalizeaza continutul, e ca si cum prin prin sacadare se pierde ce-i mai fin - ca o cernere printr-o sita zguduita. Desigur, e opinia mea, ar fi interesant de stiut ce cred si altii. Am pus o sugestie de rearanjare, sau mai bine zis asa am citit-o pentru a-mi fi mai usor. Ultima strofa mi se pare ok in forma pe care o are, deci probabil ca e vorba de un raport complexitate - fragmentare care trebuie putin echilibrat.

mergi până la capăt bătrânule
rătăcitor din toată inima
una cu păcatul afundându-se în râu
sau într-o celulă aglomerată
dar lasă oamenii să te creadă
vândut
apoi vei cuprinde
casa toată

în_locuiește paserea
visul adormit cu vârfurile degetelor
conturul unui spațiu sigur
satură-te de mireazma subtilă
și nu muri
când totul se oferă lumesc într-un război
îndoiala țâșnește spontan

Finalul mi-a placut si mie cel mai mult. Restul au fost mai mult cautari care m-au dus acolo. Incantata de vizita.

Cu aceeasi, consideratie

Florin
Multumesc de semn, stii ca te astept mereu. Dealtfel am ajuns sa-mi judec uneori textele dupa vizite, asa ca e foarte important. Ca de obicei, ii dadusem drumul cu multa nesiguranta.

Ioan
Am vrut sa-mi cer scuze intr-o poezie anterioara, ca ti-am raspuns pe numele mare. Scuze, n-am realizat.
M-a mirat putin aprecierea ta, din motivul pe care i l-am spus si lui Florin. Desigur, pentru mine e o bucurie ca ti-a placut. Multumesc, sa mai treci.

Karla
Cand iese ceva bun, de obicei am impresia ca vine de undeva si se duce undeva, ca sunt doar un tub de rezonanta. Curios, ma simt responsabila numai pentru rateuri. Multumesc de minunare, ma minunez si eu. :o)

Mi s-a parut slabuta partea asta: \"nu știu nicio ieșire i-am spus
doar un parc în care uneori întâlnesc câini\" ca si cum daca era o idee acolo, ar fi alunecat in afara. Si intradevar, prezenta lui Dumnezeu parca scurtcircuiteaza atmosfera creata.

Mi-a placut:
\"ceva era în neregulă cu viața
toate lucrurile atârnau
câinele de lesă
brățara de mână
luna de cer
singurătățile între ele\"

E super faina, nu pot sa-ti spun ce mult mi-a placut nebunia din ea. Imi place cum iti maschezi sensibilitatea cu umor, e fina de tot fara sa ti se bage catifele-n ochi. Din punctul meu de vedere, e absolut de recomandat. Cu mentiunea de-a o citi c-un ochi liber de prejudecati, poezia e undeva dedesubtul cuvintelor. O poezie pentru care te pup.

Cred ca e frumoasa, mai ales imaginea noptii ca o buza de lup. Are tonul acela povestitor care pe mine ma prinde. Imi place si imaginea finala, talpile zeilor printre broaste si lotusi. Broastele alea ii dau parca o nuanta de amaraciune prin apropierea de pamant, de insuportabil; iti trebuie curaj sa le pui intr-o poezie, mi s-a parut o imagine inspirata. Imi mai place imaginea statica din penultima strofa, caderea pietrei aceleia intr-un soi de liniste deplina - asa am perceput. E o poezie buna, Adriana, impresia e ca nu loveste cu forta obisnuita. Mi-e greu sa stiu care-i dozajul potrivit al izbiturii in poezie, asa ca din punctul meu de vedere, e normal sa iasa si asa atunci cand cauti.

Iti multumesc pentru nuanta pozitiva pe care ai vazut-o. De fapt, nu o are, e un text-cosmar, ma asteptam la reactii mult mai contrariate, probabil ca-n cele din urma nu-i nimic. Cred ca asta-i de fapt cel mai trist, forta de perpetuare a nimicului, iluzia ca din el ar iesi ceva. Problema se reduce la: crezi sau nu crezi. Eu sunt o calduta, damn. :o)

Cred ca ai dreptate - ma refer la vorbitul acela. :o)
Multumesc de trecere, apreciez.

Iti multumesc, tocmai ma gandeam ca voi esua in cautari prin zona aceea.
Ma gandeam, apropos de melcul din final, ce frumos ar fi sa avem niste ochi retractabili, cu becuri in varf. Sa vedem si noi pe dinauntru. :o)

De cele mai multe ori da, le banuiesc singura - defectele. Nu le stiu, asta ar duce la perfectiune, dar ce fain ar fi. Pe-asta am banuit-o dar n-am avut solutie.
Am mai zis, io-s o mironosita, poemele cu fut mi s-ar potrivi ioc - cred ca vad in asta mai mult latura sportiva decat pe cea poetica. :o)

Multu\' de comm, aveam indoieli (si) cu poezia asta, parea ca vine din urma de unde mai era ceva de zis. In sensul asta si apropos de \"fut\" cred ca amandoi am simtit nevoia de-o schimbare... de stil?

Ah, si m-ai facut curioasa sa-ti citesc tecstul.

Mi-a placut mult. Nu stiu daca se poate selecta ceva fara a rupe starea pe care o transmite, ori mie tocmai asta mi-a placut. Starea e raspandita peste tot, e drept ca poezia e concentrata mai mult in final, insa mi se pare mai original asa. Cred ca i-as fi zis proza, dar asta fiindca probabil asa as scrie - de-as putea - eu proza. Undeva in vecinatatea poeziei.

Poate ca sunt eu, desi nu cred.
Am impresia insa ca poeziile tale cresc in intensitate cu numarul de citiri.
Ca si cum ar fi in straturi. Ca si cum n-ar avea drept scop ducerea lina pe brate cu lasarea cititorului intr-o contemplatie blegoasa.
Pe scurt, la inceput n-am rezonat cu liniile de cocaina.
Mi-a placut insa mult finalul.
Acum imi place in intregime, nu neaparat prin forma cat prin mesaj.
Si admir mult asta, eu sunt prea obsedata de forma, sa scap de ea e o libertate la care inca jinduiesc.
Faina imaginea asociata cu liniile de cocaina si drumurile vantoase, cred ca duce exact unde trebuie.

sa-l citesc fara sa ma impiedic in metafizica aceea.
Mi-a placut mai ales strofa din mijloc.
Imi pare rau ca am citit comentariile inainte de a-l lasa pe al meu, sunt undeva intre influenta lor si senzatia ca mi-a placut pur si simplu.

-s de acord cu ce-a spus Catalin. Il iubesc pentru comentariul asta, ma scuteste de-un efort. :o)
Mi-a placut chiar si partea cu masa si patul, am simtit-o ca si cum ti-ai cauta locul si n-ar fi niciunde, plus c-am vazut-o ca pe-o subtilitate jucausa mai degraba decat o naivitate. Cred ca nu mi-au placut icoanele insangerate cu ruj, senzatia a fost ca dilueaza sugestia \"merelor taratoare\", eu m-as lipsi de versul ala. Nu ma innebunesc dupa englezisme prin poezii, sunt totusi okish.
Per total, foarte faina, insa o retin fara ruj si fara \"to have and to hold...
my lovely chronical tirednes\".

Primele doua strofe mi-au placut mult, celelalte mi-au placut descrescator pana la final, care insufleteste din nou - \"tu ai mângâia cu unghiile scoase la atac să fie acolo/ la îndemână\".
\"mândria versus prejudecata\" m-a dus cu gandul la \"pride and prejudice\" si m-a deconectat de la poezie.
Excelent \"viața e o frânghie o furie/ și nu un spectacol\", \"n-o să am niciodată vreo rochie/ roșie/ ca un impuls nervos pentru eu tu și ceilalți\", si gustul crud pe care-l lasa.

constit=cinstit.

Am citit dupa ce ai modificat si mie mi s-a parut perfecta.
E atat de inedita incat merita inramata, pe cuvant.
De acord cu Dan cu foliajul pe care incerci sa-l pui peste expresivitate. Mie mi se pare ca uneori incerci sa ascunzi exact acolo unde ceva ti se pare ca transmite cu prea multa forta, dintr-un soi de pudoare. Eu i-am zis altfel, mai putin inspirat, ceva cu referire la pierderea in amanunte. Dar asta e o impresie generala si, constit, cred ca din poezia asta chiar lipseste!

E surprinzatoare, in fiecare paragraf ma asteptam sa gasesc o dilutie, ceva care sa confirme regula ca nu va merge in modul acesta surprinzator pana la capat. Well, a mers.
Stelele spermatice mi-au ridicat si mie sprancenele dar mi se pare ca aduc o nota oarecum hatra in incheiere, pentru mine au un fel de haz amar - incat le-as lasa la locul lor.
Am vazut odata o statuie de marmura (cred ca-n Westminster Abbey) careia i se vedeau venele in picior asa de clar, incat te asteptai sa pulseze. Stilul tau oarecum dur in alegerea cuvintelor, delicat insa in transmiterea mesajului mi-a amintit de imaginea aceea. Nu stiu daca \"delicat\" e cuvantul, caci ramane mereu in contact cu pamantul, poate \"fluid\" e mai bine.

Va multumesc amandurora, pentru efortul de-a citi si sugestii.

Jorz
Acel \"altfel\" m-a facut fericita, e bine ca se poate percepe si asa. Pe undeva cred ca toata lumea are dreptate, e un slalom interesant printre oameni si-mi place atunci cand il fac cu cate-o poezie.

Mihai
Multumesc, venind de la tine - e bine. :o)