Poezie
(meta)morfoze
1 min lectură·
Mediu
întunericul e o scoică de lapislazuli
dacă-ți lipești urechea de ea
auzi cum ne răsucim între pereții săi protectori
ca într-o protoplasmă fecundată de umbre
undeva plouă undeva mareele spală cenușa cărților arse
cerul e un plămân înnegrit de funinginea jertfelor
inspirați expirați profeții își râd în bărbile albe
și ne joacă la zaruri
pe un templu de ceară
între timp noi creștem în alveole de credințe sticloase
creștem încet
când noaptea își va ridica buza de lup
vom fi niște canini uriași
încleștați în beregata zilei de mâine
creștem mocnit
să nu trezim copilul dormind
în crângul de trestii
o piatră cioplită se desprinde din zid
un braț s-a-ncordat
un corb ciugulește ochii luminii
zeii trec cu tălpile goale prin sângele celor striviți
ca printr-o mlaștină
încrustată cu broaște și lotuși
012.594
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adriana Lisandru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Lisandru. “(meta)morfoze.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-lisandru-0026649/poezie/1777516/metamorfozeComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSCSCristina Sirion✓Cred ca e frumoasa, mai ales imaginea noptii ca o buza de lup. Are tonul acela povestitor care pe mine ma prinde. Imi place si imaginea finala, talpile zeilor printre broaste si lotusi. Broastele alea ii dau parca o nuanta de amaraciune prin apropierea de pamant, de insuportabil; iti trebuie curaj sa le pui intr-o poezie, mi s-a parut o imagine inspirata. Imi mai place imaginea statica din penultima strofa, caderea pietrei aceleia intr-un soi de liniste deplina - asa am perceput. E o poezie buna, Adriana, impresia e ca nu loveste cu forta obisnuita. Mi-e greu sa stiu care-i dozajul potrivit al izbiturii in poezie, asa ca din punctul meu de vedere, e normal sa iasa si asa atunci cand cauti.
0