poem oarecum normal

E super faina, nu pot sa-ti spun ce mult mi-a placut nebunia din ea. Imi place cum iti maschezi sensibilitatea cu umor, e fina de tot fara sa ti se bage catifele-n ochi. Din punctul meu de vedere, e absolut de recomandat. Cu mentiunea de-a o citi c-un ochi liber de prejudecati, poezia e undeva dedesubtul cuvintelor. O poezie pentru care te pup.

ești de-un entuziasm molipsitor probabil e și primăvara de vină...pur și simplu m-a fascinat dialogul ăsta cu feciorul respectiv de lele îndrăgostit în gol în brațe cu un cîine ciudat pe nume Manfred...:)
Îți mulțumesc da\' să ști că recomandările se duc la Înalta Curte de Periație, la mine mai rar sau deloc, mie o vorbă caldă de la un prieten îmi face mai mult bine ca toate recomandările...:)
amical, de cursă lungă,
aproape normal drăgăstos,
geoege cel asztalos

mi-a placut portretul facut de tine, george, amicul meu
esti ironic ca de obicei, imi place manfred, imi place mult, imi place cum ai spus sexizeze creierii, e un text foarte reusit. tine-o tot asa, \"nenea cu excavatia\"
impreuna suntem puternici, cad palgitorii sub noi, exact ca retardul din textul asta al tau.
extrem de amical

erata cu scuzele de rigoare
:)

tu sti?

mi se pare un poem bun, nu as stramba din nas la o recomandare. si chiar asa, imi place migala cum se imbraca in multe foite de aluat un miez de nuca cu iz de rozmarin

Alberto:
...că tot vorbeam de prieteni, muchas gracias amigo pentru cuvintele calde, ești un generos să ști iar fecioru\' de lele în cauză e mult mai poetic decît clonele cu pretenții de atelier genial care-și nenorocesc porpriile creații cu brio...:)
Enaqis:
mi-a mai spus-o și altcineva, nu știu - se pare- să mă învăț minte, mersi pentru atenționare iar restul, tăcerea ta imparțială, ca și a celuilalt, mă fac să cred că nu e rău, că uneori e chiar bine...:)
Leonard:
spuneam în altă parte că torturez un tort cu talentele mele de bucătar-chef și îl împart la tot raiu\'...:)...și spui că foetajul ăsta a ieșit bunicel? whatever, sono bucurozo că rezonash la sensurile lui și nu te-a lăsat indiferent. e un semn bun. senqiu pentru aprecieri Leo...:)
tuturor,
respect de George cel Asztalos

de ce se trage de ele nu știu. de expresii șugubățo-nu-știu-cum, reluându-se reciproc.
același discurs mereu, dar mereu. același ton.
aici măcar apare dialogul cu un alt personaj.
dar insistența în același gen de formulări (anormal de, nebun de bun și altele în forme aproape identice în mai multe texte) dă o saturație care sufocă mesajul și hazul de necaz încercat peste tot.
înțeleg linia, înțeleg încercarea de stil.
ce nu înțeleg e de ce se jonglează mereu cu aceleși elemente.
și da, e tu știi, nu tu ști.
și da, ca să mă repet, ce e aici de remarcat e aducerea și a altui personaj, păcat că mesajul neschimbat.

tu vorbești de ticuri verbale și ai pe alocuri dreptate, stilul e omul spun francezii trebuie deci să fiu mai diversionist, s-a marcat...:)
personaje mai am destule în toate poemele mele cu animale mici, am și gagică - vorba feciorului de lele de mai sus - în texte, deci nu e singurul te asigur...:)
mă repet și eu Mad, e doar o părere parțial verificată în fapt pentru mine un semn că mă plafonez spre bine...:)
știu...știu...da\' nu mă învăț minte sunt cam berbec poate de-aia...:)
cu mulțumiri pentru un comm de folos,
george cel asztalos

george cel glumicios,(ăsta e un cuvant nou:D), iacă veni și soldat jonel să-și pocnească virgulă călcâiele în fața acestui text.
felicitațiuni.
plăcut mult la mine.
vă pupăm și mai trecem

senqiu...yo so kaind...la mine plăcut de tot...ca la respectivul animăluț păros...:)
rrrrr...;)
amicalo-animălos-drăgăstos,
george cel asztalos

nu te grabi cu concluziile

enaqis...concluzia era așa și așa...:)
între timp am mai refăcut.
care grabă?