wizzair

am citit acest tecst ca fiind la un raspuns la o balarie monstruoasa postata de curand pe acest site de literatura.
daca am intuit corect, textul de fata mi se pare mult mai prelucrat si mai sugestiv decat balaria in cauza
mizez pe umorul tau binecunoscut si pe
\"ne ținem respirația
un aer temător
pesemne bănuiam
cu toții
că nu-i adevărat

na
uite că da\"

aici e esenta, aici dovedeste poemul ca se ridica in aer, ca planeaza deasupra tuturor rautatilor, deasupra invectivelor, deasupra micimii...
e bun, felicitari, amice
extraordinar de amical

doua observatii am a va face, domnule asztalos...prima, ca neurofiziologia nu prea ingaduie halucinatii in timpul comei, dar daca este doar o licenta poetica, fac mea culpa si ma apuc sa rescriu tratatul despre subteranele feelingului
a doua este o sugestie...imi pare ca suna asa, mai nu stiu cum \"na, uite ca este\", eu, una, m-as simti de-a dreptul impresionata daca o realitate mi s-ar impune in felul acesta, ca un tramvai deraiat fix in abs-ul meu
cat despre tehnicile de ierbicizare, nu stiu, nu ma amestec, am auzit insa ca dezvolta niste anomalii genetice, ceva de speriat...

Alberto:
buna intuitie gracias pentru tot amigo...:)
Noemi:
intimplarea e halucinata si, virgula, de coma...:) explicarea ei nu.
toti suntem impresionati, e ceva magic la mijloc, un truc, o mishcotoropleazna.
la ultima fraza chiar ca m-ai pierdut.
whatever, mersi fain pentru semnele de apreciere sau criticatie...:)
amical,
de curse lungi
ca la motocross
george cel asztalos

aproape o găselniță, dar deloc impresionantă în subtitlu (o simplă răsturnare a unei expresii uzuale).
iar despre cum e structurat și unde bate ca idee cuprinsul, se vede în sfârșit o diferență față de dicursul anterior. aproape îmi ziceam \"în sfârșit, a mai schimbat placa\".
diferența se vede însă tocmai pentru că placa a fost într-adevăr schimbată, în sensul încearcării de a pastișa.
deci nu îmi zic. ci îmi tot spun cum ar fi placa schimbată așa, de la sine, ea pe sine? ar ieși ceva coerent cu maniera autorului și în același timp nerepetitiv?
chiar nu mă pot dumiri. dar nici să aștept nu mai e vreme.

normal că e bine da\' nu suficient, dear Mada...:)
- subtitlul e subtitlu, chiar așa găselniț cum e, ce zici să-l schimb cu un clișeu primavăristic ca \"flower power\" de pildă? ai să spui că e o biată ironie si cam atît, evident...:)
-placa e schimbată, nu tre\' să fi expert să sesizezi magia asta. acuma că eu o schimb sau se schimbă ea singură, că primavera del dolore e doar o pastișă a celeilalte, nu știu...mi se pare cam subiectiv și decretat în pripă...
-trebuie doar căutată și nu așteptată schimbarea...și da, cine nu caută așteaptă degeaba. piatra rămîne piatră și dacă îi cînți romanțe...:)
or eu sunt în schimbare de voce mă scald mereu în alte ape and so on...:)
-esența e alta, te poți întreba dacă discursul ca și deraierea aceea pe verde sau floarea în trei secunde se poate schimba? răspunsul îl ai în finalul poemului: \"na/ uite că da\"...:)
amical și pe față și pe dos,
george cel asztalos