Negustori de turnuri

Florin, mie personal poeziile tale mi se par extraordinare prin mesaj, nu-i prima data cand ma opresc chiar daca nu las semn intotdeauna. Singura problema, dealtfel neesentiala, e forma. Mi se par prea fragmentate si asta face ca ideea sa fie greu de urmarit, ba chiar am impresia ca forma banalizeaza continutul, e ca si cum prin prin sacadare se pierde ce-i mai fin - ca o cernere printr-o sita zguduita. Desigur, e opinia mea, ar fi interesant de stiut ce cred si altii. Am pus o sugestie de rearanjare, sau mai bine zis asa am citit-o pentru a-mi fi mai usor. Ultima strofa mi se pare ok in forma pe care o are, deci probabil ca e vorba de un raport complexitate - fragmentare care trebuie putin echilibrat.

mergi până la capăt bătrânule
rătăcitor din toată inima
una cu păcatul afundându-se în râu
sau într-o celulă aglomerată
dar lasă oamenii să te creadă
vândut
apoi vei cuprinde
casa toată

în_locuiește paserea
visul adormit cu vârfurile degetelor
conturul unui spațiu sigur
satură-te de mireazma subtilă
și nu muri
când totul se oferă lumesc într-un război
îndoiala țâșnește spontan

... bifată rearanjarea, dar apoi m-am întrebat din ce trăiesc, cu siguranță altceva decât numărul de bătăi ale unui pendul ... plăcerea să rămână, întreagă ... chiar dacă nu lași semn întotdeauna știi să ieși din vremelnicie (cel puțin așa citesc printre necuvintele tale) ... apoi mulțumesc frumos de venire aproape, mai ales dacă ai aflat răspuns la unele din întrebările tale ... la bună veghere(mă iartă de întârziere, mi-a fost necesară) :)