Cristina Sirion
Verificat@cristina-sirion
„De ce-mi dai rest la umbră/ te-am întrebat c-o dungă”
cristinasirion@yahoo.com
imi pare rau insa, sa vad cum poeme ca asta trec neobservate.
e foarte frumos, stefan.
ma impresioneaza cum reusesti sa legi pana si un cuvant atat de banal ca \"baguieli\" intr-o idee care de fapt trece prin tine ca un curent, mai mult o simti, desi e perfect prinsa. si-mi place ca nu te joci cu idei mari, apropos de \"baguieli\", ar fi si plicticos si foarte batatorit drumul, ci despre \"risipiri\" dupa care alergi ca si cum de-ai putea sa le prinzi lumea s-ar lumina dintr-un punct.
sper sa ai incredere in ce-ti spun.
eu am in foarte putine pareri, din pacate.
Pe textul:
„bâiguieli" de ștefan ciobanu
am o singura mentiune apropos de femeia aceea pe care o purtase domnul martin aproape de coasta. pe mine m-a dus cu gandul la cliseul coasta-femeie, desi e spus intr-un mod suficient de original ca sa se salveze. excelent finalul, de fapt nu prea mai am ce spune dupa comentariile deja facute decat ca mi-a facut multa placere s-o citesc - la tine poeziile curg, nu exista impiedicari, nimic care sa te zvarle in afara.
Pe textul:
„Domnul Martin, poezia și femeia" de Oana Zahiu
yep, rotirile alea vor sa limpezeasca o perspectiva, sa puna lucrurile la loc in picioare. am vazut de curand 1408, reusesti sa spargi un zid ca sa dai de-un altul la nesfarsit. pana se intampla ceva, eventual formidabil. unii se misca mai liber in moarte, poate fiindca nu-i mai deranjeaza ingradirile (apropos de linistiri). in fine, schite, schite, oricum sunt mereu nemultumita.
Pe textul:
„Formidabilul Domn și-un canar " de Cristina Sirion
coperta e frumoasa, inspirata intradevar.
mult succes in continuare, desi cand e vorba de poezie imi pare nepotrivit alaturat cuvantul \"succes\". probabil ca cititori e cel mai potrivit sa-ti urez.
la cat mai multi!
Pe textul:
„iubirea e amintirea unui viol" de Leonard Ancuta
Recomandatacum stiu de ce-ai lipsit atata. :o)
sunt convinsa ca e unul din volumele de care se va auzi.
si sunt de acord cu George Pasa, in plus sunt convinsa ca poeziile tale vor fi tot mai vizibile, prin insasi calitatea lor.
ma bucur ca ti-am fost printre cititorii de inceput.
Pe textul:
„Lansare de carte, Adriana Lisandru" de Adrian Munteanu
Recomandatnu cred insa ca gresesc.
e un poem formidabil, stefan.
mi-a amintit de-o \"floare de tei suspendata-n miere\", vorba lui Nichita.
un poem suspendat in mirare, in clipa aia care te opreste singura sa-ti aminteasca ca existi. mai spunea cineva de singura teama cu adevarat fundamentata, aceea de ireversibil. poemul asta e ca o incremenire in fata unui act ireversibil, doar ca in plus e si foarte frumos... colorat. in atat de putine cuvinte; suficiente.
e ultima steluta pe care ti-o dau fiindca in fond, pe la tine nu mai am ce citi, cumva nici nu vreau sa fiu surprinsa mai mult. nu ca stelutele ar conta mai mult decat ce-am zis oricum.
justificare obiectiva e aceea ca vreau ca poemul sa fie citit. cam atat.
Pe textul:
„marele nedumerit" de ștefan ciobanu
inca o data, aceeasi senzatie, ca-n fond scriu ca mod de apropiere. e-he, mai am pana acolo. :o)
Pe textul:
„Ultimul ascunziș" de Cristina Sirion
am corectat.
Pe textul:
„Ultimul ascunziș" de Cristina Sirion
ar fi enervant sa citez ceva, e destul de evident ca o merita in intregul ei. cred ca ar trebui recomandata pentru originalitate, e ca un hop in marea de poezii recent publicate (nu ca nu ar fi multe bune, dar e extraordinar atunci cand ceva chiar nu seamana). imi pare rau doar pentru faptul ca nu te-am citit mai mult.
am sa semnalez cate ceva, desi cred ca totul iese in evidenta in aceeasi masura:
\"cineva zice: „bată-vă să vă bată
și să nu vă fie de deochi, fii ai pământului!
unde-i pasărea ce i-a vindecat soarelui rănile
doar cu un cântec?\"
\"i-ai prinde, în glumă, de coadă,
și ei să nu simtă durerea,
să nu te dogorească, să nu te latre,
să nu te dogorească, să nu te latre,
pe cer, pe stradă, când te plimbi\"
am toata increderea ca-i o poezie extraordinara, de la inceputul jucaus surprinzator, la finalul senin, care-i da un finisaj perfect. nu obisnuiesc sa multumesc pentru poezii, pentru asta insa iti chiar multumesc, are cumva un efect de rearanjare interioara.
Pe textul:
„până la capătul poveștii, mi-am zis că e bine" de George Pașa
si
\"asa cum gasisem mai devreme un soi de brutalitate geamana in alta parte\"
din graba, scuze.
Pe textul:
„text hematopoietic" de Vasile Munteanu
sa te modelezi tu, ca autor, fiecarui continut. de obicei e invers, restul sunt inflexiuni remarcabile. asadar comentariul meu era pozitiv, am remarcat inflexiunea si m-a surprins placut ca variatie, chiar daca n-am avut rabdarea sa dau impresiei tonalitatea potrivita. poeziile tale au de obicei note sensibile, aici aproape ca-mi venea sa verific autorul deci, scuze pentru neclaritate.
in rest, ce-am spus acolo era ca ai descris in fapt o bucata din mine care incepe sa refuze poezia, asa cum gasisem mai devreme cu un soi de brutalitate geamana in alta parte. nu trimisesem acolo, a fost un comentariu poate prea meditativ pentru a fi clar. data viitoare promit sa fiu in pozitie de drepti. :o)
Pe textul:
„text hematopoietic" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„fruct" de ștefan ciobanu
am uitat
la ce bun să regenereze sângele într-un bărbat\" devine deodata foarte credibil.
\"îmi trece tot mai des prin minte că poezia nu folosește la nimic
simt din ce în ce mai des impulsul să mă bat\" ma trimite la subsolul cu lesie si sapun al madalinei (nica), si la gandul ca uneori esti mai mult din bucati imprastiate prin altii.
Pe textul:
„text hematopoietic" de Vasile Munteanu
n-are nimic stralucitor, e insa atat de transant feminina.
ce mult mi-a placut \"dintr-un anumit unghi numai de mine știut
am palmele mari precum sfeșnicele de-mprumut\".
pe mine s-a potrivit, pur si simplu.
Pe textul:
„Autoportret cu anatomie" de Carmen-Iulia Ciumarnean
ce sădesc pentru a supraviețui\". foarte bine construite tensiunea si inocenta la un loc, eu chiar am retrait momentul in care am luat trei la mate fara sa am habar de ce. am rezolvat problema pe peretii wc-ului, dupa ce profa m-a dat afara in proteste. marea greseala fiind ca am raspuns nu la ultima ci la penultima intrebare, fiind prea preocupata de problema in sine. :o)
un fel de \"se decide și desenează un înger
copiii rîd profesoara murmură
el se ridică de la pămînt\", un pic mai pamantesc insa.
un poem de retinut.
Pe textul:
„Examen oral" de Liviu-Ioan Muresan
fetita cu balonul poate pare ca da o nota patetica, la o privire atenta e o imagine care-i acolo, afara, exact asa cum e. imi pare o dovada de curaj sa lasam toatele notele realitatii sa treaca prin poezie, pana la urma important e dozajul pe care-l da tot contextul, prelucrarea interioara. nici contorsionistele nu mi-ar fi placut daca n-ar fi fost \" încolăcite de șerpii cu care își fac numărul zilnic\". sfarsitul e excelent si, la a doua, a treia citire, poezia asta ramane in tine.
am oscilat intre a trece mai departe si impulsul de a o semnala. asta e, am semnalat-o fiindca mi-ar parea rau sa nu fie citita de cat mai multa lume. indiferent de pareri.
Pe textul:
„fruct" de ștefan ciobanu
nu-mi place mirosul de cafea, pare ca o banalizeaza, desi realizez ca se potriveste in context. dupa amiaza ca un caine imi pare foarte cunoscuta, e ca si cum fara a fi preluata de undeva, s-a mai spus totusi ceva asemanator. cred ca sunt multe comparatii cu caini, spinari de caini, samd. sunt convinsa ca si eu am avut cainele meu cel putin o data.
in concluzie, pare ca sta intr-o stare de echilibru.
Pe textul:
„Îmi amintesc cerul în ziua în care oamenii râdeau" de raluca sandor
Recomandatiti multumesc pentru atentia cu care ai citit, la steluta nu ma asteptam, speram doar sa fie citita poezia asta. si iata.
Pe textul:
„Solnița de hârtie făcută de tante " de Cristina Sirion
foarte frumoasa bucata citata de ea si singura, intradevar, in acord cu tine.
Pe textul:
„e foarte greu să-ți vorbesc despre " de Alexandru Gheție
m-a ingrozit gandul ca prin folosirea cuvantului \"pasare\", poezia s-ar desfiinta automat. ce se intampla atunci cu \"aripi, flori, ochi, cal, samd\"? as zice ca innoirea lor sta in putinta autorului. aici mi s-a parut excelent \"reinventata\" pasarea, prin punere in context.
un text frumos care ar merita o reverenta, de-ar mai fi cine sa le faca.
Pe textul:
„privighetorul unui dans de A" de florian stoian -silișteanu
Recomandat