Aplecați peste moarte

e un poem dezinvolt, cu asocieri ce creeaza topologii surprinzatoare, trupul aplecat peste moarte este locul in care au loc conversiile vegheata de flacara albastra. Sunt multe expresii de evidentiat, insa important e echilibrul dinamic si faptul ca versurile sunt legate, fac corp comun pentru a transmite starea poetica.

Cristina,
Este aproape incredibil că astăzi se mai scriu poeme în care mesajul, imaginea și ideea te duc spre atîtea locuri umbroase, spre starea, dacă mi se permite, primordială a înțelesului poeziei:
„aveau flori închegate pe umeri pe piept
și urși cu clopoței la gât
Îi hrăneau cu viața din palmă”

„Ni s-a zdrelit privirea de oasele albe ale întrebărilor
până în zare
până acolo unde se împădurește ochiul”
De fapt, ar fi trebuit să citez întregul poem.
Și o precizare. Reieșind din legămîntul făcut cu mine însumi, nu pun mai mult de o steluță pe zi, astăzi, după ciocnirea cu acest poem, voi face o excepție, cu scuzele de rigoare pentru cei cărora le este teamă că cineva ar putea prăbuși tot cerul cu stele peste capul lor, îmi permit să întorc ochii lumii-cititoare asupra acestui poem însemnîndu-l cu o steluță.