Poezie
Fâșii
1 min lectură·
Mediu
nu-i vorba de mine, e vorba de felul în care te-apleci în afara ferestrei
și prinzi ceva înaripat pe fugă
smulgi din instinct cum te rotești dimineața în pat lângă un trup adormit
și te tragi înapoi
cărțile lipite cu lapte
fiindcă nu știu să duc o lingură la gură fără să rup
poveștile cu witzy sau altă rățușcă mică galbenă rotitoare
pentru care am pus hârtii albastre în geam
nu-i vorba de mine, mă adaptez la orice cu structuri de metal
pe care poți pune oameni sau gâze cu aceeași imprecizie cu care le-ai smulge picioarele
e vorba
de colțul cel mai îndepărtat
nu fac decât să trec printr-o perdea de bile
atât de mișcătoare încât uneori
am impresia teribilă că m-a atins cineva
043.568
0
