Cristina Rusu

ironic cap coadă acest text al tău, dar ideea cu franzele proaspete morții chiar este un antonim bun între viață și moarte neștiind ce ne așteaptă pînă la capăt și cine pe cine hrănește. de obicei textele tale au ceva teatral, dramatic, ironic pînă la refuz. e ca și cum vezi un om frumos îmbrăcat care îți spune cu o grimasă "dă pagina, dincolo te așteaptă sublimul." ești sărit de pe fix uneori și ți-o spun din prietenie. asta e clar. mi-a plăcut întorsătura, încrengătura de ironic și ridicol. trenul, copacii și timpul fac o imagine să știi.

te salută Bia, măi om întors

Dacă ai rămas la alb, ai rămas la dragoste. Poetul desenează cuvinte în pielea iubitei și bisturiul taie doar ca să ajungă la suflet. Ești foarte îndrăgostit în primăvara asta. Și ai avut inspirație să redai simplu și într-o curgere firească firul sentimentelor. Poate părea un poem prea simplu ca și construcție, dar are o doză bună de sinceritate redată.

ps. ca un ps la albul tău, primăvara aceasta este la modă dragostea - la vie en rose și toate tonurile de roz au explodat în modă, design.

cu prietenie, bia

Simplitate, căldură, puritate, puține cuvinte dar foarte sensibil construite în versuri. Și tilul frumos. Imaginea este chiar tainică și parcă am păși ușor în acest poem care atinge sufletul.

te felicit pentru inocența versurilor, bia

Cu această sărbătoare a privitului florilor de cireș, Japonia rămîne ca un punct de plecare în formarea unei idei despre un popor. Mulțumim Nicolae pentru intervenția ta.


cu prietenie, bia

Nu putea să treacă primăvara fără să bifăm momentul sakura. Am o prietenă care e plecată săptămîna aceasta la un congres de oftalmo la Tokyo și mi-a spus că atmosfera este cu adevărat impresionantă. Japonezii pun acest congres în perioada aceasta special pentru Hanami (privitul florilor de cireș).
Mulțumim că te-ai oprit în pagina noastră să lași un mic semn de primăvară.

cu prietenie, bia

Am citit rîndurile de mai sus și mă bucură faptul că am găsit o aplecare a poetului spre meditație, concentrare pe imagine în versuri cu spirit de haiku. Îl felicit pe Eugen Prohontu pentru volum și pe tine Angela că ai reușit să surprinzi frînturi esențiale din munca poetului. Ambilor succes și inspirație maximă pe viitor.

cu pretenie, bia

Te felicit sincer Vali dragă pentru bucuria împărtășirii acelui ceva mic din suflețelul tău. Mă bucur mult că ai reușit să te concentrezi pentru acest volum. Și uite că lumea în care tu trăiești zi de zi este una a inocenței. Ai o meserie foarte grea, dar și foarte frumoasă. Să lucrezi cu copiii este un dar și îți spun asta pentru că eu îl țin minte perfect pe învățătorul meu. Mi-a rămas în minte totul despre el. Te apreciez și îți doresc să fii luminoasă și să scrii, să scrii mult, ca să îi bucuri pe cei care te iubesc.

Ottilia, tu ai intrat în acest carusel al copilăriei. Cred că este bine să te învîrți pe acolo pe sus. Ai adus un strop de culoare cu această recenzie. Mulțumim.

cu prietenie, bia

primul poem bun. ai planuri, ai kigo și e un poem gingaș. ambele personaje sînt delicate. al treilea poem bun și el. un haiku limpede. îmi plac construcțiile tale

te felicit pentru constanță Nicolae. spor mai departe. bia

mulțumim pentru stropul de lumină adus prin versurile tale în această pagină. sentimentul de acasă este resimțit sufletește.


cu prietenie, bia

Adriana,

te felicit pentru poemele tale tanka. mă bucur că pășești timid în această sferă a liricii nipone. sper să prinzi drag și să mai scrii. mulțumim că ai fost din nou alături de noi.


cu prietenie, bia

mi-au plăcut atît de mult picturile lui Koukei și felul cum vede el satul japonez; munca țăranului - taie lemne, duce saci în spate, plantează orez,toate într-un cadru foarte liniștit, picturile sînt delicate existînd armonie între om și natură. culorile din tablourile de toamnă sînt puternice dar nu ca să obosească ochiul.

Nicolae,

ne bucurăm că ai fost alături de noi. mulțumim pentru poeme


Ottilia,

ai fost drăguță că te-ai oprit în pagina noastră, că ai citit poemele și ai lăsat un semn. mulțumim frumos.


cu prietenie, bia

picturile lui Koukei sînt deosebite. încă din luna ianuarie am început să caut un fotograf care a fotografiat picturile și a reușit să prindă cu aparatul ceva din misterul acestor pînze.

Valeriu,

mulțumim pentru semnul tău. la Roma sînt temperaturi de vară deja, iar în Japonia, cei din Tokyo se pregătesc la 1 aprilie de Festivalul Sakura.

Anișoara,

mulțumesc pentru participare, ție și colegilor mulțumiri. am început cu primăvara, pentru că sîntem în acest anotimp și Koukei are peisaje deosebite de primăvară. tabloul cu Muntele Fuji așa cum l-a văzut el este splendid. pozele sînt la Livia Ciupav. o viziune atît de simplă.

mulțumesc, bia

Ce să îți spun Ștefan? Numai de bine. Este un poem care are un fir bun. Și tristețea și bucuria, ultima explodează în verde; ambele lasă cititorul să înțeleagă ce ai vrut să transmiți. Se rămîne cu o stare, poate nu cea mai fericită, dar faptul că undeva există și speranță chiar mă bucură.

am trecut să te salut, bia

Tibetul rămîne un loc încărcat de spiritualitate și mister. Legendele spun că în munții Himalaya trăiesc maeștri care au peste 300 de ani. Mă bucur că am reușit să luăm puțină armonie, pace și să le aducem în această pagină. Despre Tibet și pelerinajele sale, drumurile iacilor, caravanele ce străbat zeci de km prin acest vast teritoriu putem scrie mii de pagini. Ca și despre Japonia de altfel. Mulțumesc Mihaela că ai acceptat invitația. Și Liviei îi mulțumesc.


cu prietenie, bia

Observ că și Magda a fost drăguță și a intrat cu un comentariu folositor pentru tine. A încercat la rîndul ei să te ghideze și să îți dea niște sfaturi. Nu știu cînd ai avut timp să îi studiezi pe marii maeștri de haiku (Basho, Shiki, Issa etc), a citi doar două, trei poeme de la unul sau altul nu înseamnă studiu. Celebrul profesor american David G. Lanoue (Xavier University of Louisiana), a studiat toată viața Issa și din ceea ce scrie el încă mai are de aprofundat. despre Jane Reichold, care are atîtea studii, cărți, articole, eseuri ce aș mai putea să spun, decît că e necesară o aprofundare. Cărțile bune de aprofundare haiku nu se găsesc ușor. Am observat de asemenea că de cînd ai început să comentezi tot scrii că ai luat premiul a, b etc. Aici este un site de poezie. Noi intrăm să comentăm poemele fără să ne intereseze ce premii se iau. Dacă am scrie și noi la fiecare haiku postat ce premii a luat nu ar mai fi important poemul în sine ci premiul, care stă cocoțat acolo. A scrie haiku înseamnă a contempla, a pune inima la bătaie și a lăsa rațiunea deoparte. Chiar tu ai spus singură în comentariu tău "plus că mi-ar fi greu să stau să le analizez pe fiecare în parte să le pot cataloga" - sînt ferm convinsă că nu știi să faci diferența între un poem haiku și unul în stil haiku, pentru că ar trebui să știi regulile. Nici eu și nici Magda nu dorim decît să încurajăm pe cei care vor să scrie haiku. Să îi încurajăm cu adevărat. Se observă din atitudinea ta această tentă de răspuns mult prea rațională, deși se vede clar că ai inima bună. Tocmai asta încerca Magda să îți spună despre spiritul haikuului. Trebuie să îl simți cu inima. Și cei mai buni matematicieni pot scrie poeme haiku foarte frumoase. Avem ca exemplu pe colega noastră Maria Tirenescu, care scrie haiku de zeci de ani și o face foarte bine. Dacă vrei să fii bună în ce faci încearcă să fii modestă, mai ales că scrii haiku. Nu te lăuda niciodată la nimeni cu ce premii ai luat și care este valoarea lor. Nu contează nici cel mai mare premiu, ci doar ca acel mic poem și imaginea lui să rămînă în inima cuiva care îl citește. Încearcă să cauți români care scriu haiku de zeci de ani. Sunt mulți, să știi și nu scriu aici numele lor pentru că nu vreau să uit pe vreunul și să nu îi acord respect. Citește multe poeme, sute, mii, ca să poți înțelege cu sufletul poemul haiku. Dacă te vei împrieteni cu oameni care au scos multe volume de-a lungul anilor vei putea învăța ceva. Și dacă ai luat calea asta trebuie să te ții strîns de ea, posibil că viața ta să fie mai frumoasă. Ceea ce ai încercat să îmi explici la poemul cu bătrînii gîrboviți și sălciile e clar ca am înțeles exact că te-ai referit la ideea de gîrbovire, dar eu nu văd sălciile așa pentru că aceasta este frumusețea lor. o salcie tînără sau chiar bătrînă nu poate fi niciodată gîrbovită, pentru că forma ei este aceeași. Dacă vei scrie slab nu va veni nimeni în pagina ta să spună ceva. Scrie bine și vei avea prieteni. Observ că nici un coleg de-al tău de la școala ta de haiku nu a intrat să te susțină sau să scrie ceva despre poemele tale.

îți doresc mult succes, inspirație și inima mereu deschisă, bia

o stea pentru simplitatea poemului și nu pentru cea scrisă ci pentru cea trăită, simțită. imaginile sunt frumoase în acest poem și curgerea aceasta simplă, poate prea simplă pentru gustul unora. dar este extraordinar să faci un poem atît de firesc și cu un titlu care poate în alt context nu ar suna foarte bine, dar aici este cel mai potrivit. aș putea să spun mai multe dar rămîn la această simplitate care nu este doar aceea ce așterne pe hîrtie tot ce iese din cap. mi-a plăcut poemul tău.

un salut, far, far. bia

poate că am cunoscut și eu unul sau cel mult doi oameni icoană. dar nu mai mult de atît cred. mi-a plăcut proiectul tău. iconografia este o mare taină și fiecare dintre noi a auzit cîte o poveste despre pictorii care pictează în biserici. ei vorbesc cu Dumnezeu, prin icoanele care le pictează. fotografiile vorbesc de la sine. eu știu ce ai vrut să spui acolo cu icoanele care își găsesc omul. există o cale spirituală care se deschide din icoană spre inima omului. și aici sunt povești de spus. un lucru de reținut din această poveste este acela că, atunci cînd întîlnim un om icoană să îl păstrăm în noi. vorbele izvorîte din sufletul lui sunt uneori lumina ce vindecă ceva din ființa noastră.

am trecut pe la tine, bia

..că ai fost cu noi, că ai scris din inimă, că ai lăsat aceste cuvinte. peste mărul din toamna ta au venit și ninsorile.

cu prietenie, bia

adevărat că ușa poate fi un cuvînt cheie, la fel ca și fereastra, dar poate mai mult ușa. între fereastră și ușă eu prefer ușa. un poem în care ascult tăcerea de dincolo ușă. uneori banală, intrăm pe ea zi de zi și nu învățăm decît tîrziu să deschidem această ușă pentru noi înșine. ai multe pasaje ți imagini bune aici. le-ai așezat în așa fel încît să captezi cititorul. "la ce mai e bună o ușă dacă nu poți s-o numești petru și pe ea să clădești biserica ta" - să te inchizi dincolo dar acolo să fie bine pentru tine, "la ce mai e bună o fereastră dacă prin ea nu vezi decît aceeași zi același soare" - și uneori aceeași strălucire nu ne încălzește cu nimic. un poem bun, ceva care îmi dă uneori de gîndit, spus aici cu alte cuvinte.

am trecut să te salut, bia

Tu scrii frumos poem de dragoste. Mi-a plăcut poemul tău. Mulțumim pentru participare și comentariu. Uite că în acest fel se mai află și despre huțuli, referințele din subsol ne transportă oarecum în această lume a lor.

Crăciun fericit Mihaela! Cu prietenie, Bia