Un pictor, peste milenii sau o clipă vede inima lui înflorind

O acuarelă, timpul tău
se așază la picioarele copilăriei
unde mama e un fluture
și tot ce atinge se transformă
în povești călătoare,
obrajii ți se colorează după soare -
privește dimineața cu ochi de cărbune
pasărea cântă în cu(i)bul gol
cântă despre tine, copile...
mi-e parcă mai dor de oamenii blânzi
nimic din starea de neliniște a zilelor grăbite,
nasturii se închid altfel pe sufletul rotunjit
ca o pâine profetică
din care rupi acuarele;
dragul meu,
poeții locuiesc în case de lut
se descalță de cuvinte
închină pământul cu tălpile goale
și abia târziu
când nimeni nu va ști cum
vor scoate candela din piept
și îmbrățișată, mama va alăpta poezia
cu mană din cerul
prea plin de iubire





Mihaela Roxana Boboc














Vise de copil
vegheate de o zână
dintr-o poveste
îngerul coboară
pe-o rază de lună


Copilăria
vremea descoperirii
ca o poveste
spectacolul lumii
prin ochii de copil





Magdalena Dale














„sttt”

sttt, ascultă Doamne, florile cum râd
și spune-mi care vrea să-mi fie-n vis
a mea
pe veșnicie?

sttt, ascultă mamă, povestea celui galben
el se credea a fi un cal, un murg
dar nu am vrut să-i spun că-i trandafir
așa că am tăcut
și-acuma fug
să văd ce face colo în grădină

sttt, ascultă tată, pașii mei sunt mov
m-aplec ușor în față
tu crezi că am să zbor?
cel alb de-acolo, da, e fluture sau ce-i?
mi-l prinzi? te rog în brațe să mă iei
să-i spun că mâine îl aștept în zori

sttt, ascultă cerule, la tine sus sunt munți?
să-mi iau la noapte florile sub pernă?
să-i spun amicului meu Tom, că-i mâță
că el tot sare sus pe lustră
crezând că-i liliac sau cine știe ce
în mintea lui chiar miaună
a lup firește
mă-nchin cu Buni, râd, îmi spun Doamne păzește
și fug degrabă iarăși între flori.

sttt, ascultă omule, n-ai vrea măcar puțin
în lumea mea să te cobori?
te-aș servi cum știu mai bine
cu o dulceață bună de afine!





Dorina Șișu














pălăria bunicii
împodobită cu un bujor
cald precum inima ei
topește troienele iernii
ce îmi stau în cale


fulg după fulg
se destramă norii
primăvara
vine și trece grăbită
copilăria mea





Luminița Suse














Planeta Copilăriei

Poienița strălucind în soare,
O poveste-n fiecare floare,
Maci arzând și spice aurii,
Albinuțe, copilași zglobii,
Glas duios de fluier, ciripit,
Foșnet prin pădure, zumzăit,
Păsări guralive, prin crenguțe,
Iarbă cu aromă de frăguțe,
Fluturi în culori de curcubeu,
Adieri de vânt, în zare-un zmeu,
Furnicuțe, greieri jucăuși,
Cărți cu zâne și cu spiriduși,
Jocuri, cântece și veselie,
Zâmbet, ochi senini, COPILÃRIE!





Vali Slavu














asfaltul încins -
în vis o urmează
pești sidefii


un val stropește
pălăria roșie -
amurg între scoici





Livia Ciupav














Primăvară

Primăvară, pașii tăi
Cu alai de ghiocei,
Furișați printr-o grădină,
Tot brodează din lumină,
Rochii lungi pentru lalele,
Cămășuțe la pansele,
Pantaloni la toporași,
Râs senin la copilași





Tincuța Bernevic














Recucerită
grădina bunicilor -
vacanța mare


Copilul ascuns
după floarea-soarelui:
„Să nu mă trădezi!”





Maria Tirenescu














Buna dimineața, spune copilul

Jucăriilor vrăjite în soare

Fiecare ascunde-o poveste

Un alint



Cu drag, mâna mamei

Peste scufia albastră a fetiței

Dor de culoare, de bucurie

Și luciri de argint





Irina Lazăr














Am fost mândră de primii pași
ai caluțului meu alb
prin iarba verde
zburdam acum amândoi
dansam în jurul copacilor

iar sub cerul senin
printre raze de soare
mă rotesc alături de fluturi
dorind aceeași fericire
tuturor copiilor lumii





Joana Geier














cerul
într-o floare
vede veșnicia desculță

un pictor într-o floare vede o nălucă

privitorul

peste milenii sau o clipă

totuna

vede inima lui înflorind

de la tălpi
până la fruntea care de fapt
pășește
unde cerul este acasă
adevăratul acasă





Valeriu Barbu














Toată suflarea

În timp ce
sub blânda dojană
a lunii
stele tresar,
pe toată întinderea mării
plutesc
flori de măr.

Într-o consonanță cosmică,
toată suflarea
celebrează
nașterea pruncului.
.
De la porțile Raiului
serpentine de colinde
împânzesc drumurile.

La fereastra ta,
drag copilaș,
au poposit glumeții pițărăi:

Așa cum iepurașul sprinten aleargă
pe-ntinsele câmpii,
sănătos și voios să fii!
Să ai mulți prieteni,
cu ursuleții să te-asemeni!
Să fii fericit
și binecuvântat de
Iisus -
împăratul luminii
din înaltele ceruri!





Anișoara Iordache














Cîndva, pentru mine acasă

casa în care am copilărit
pentru mine mereu va fi „acasă”
bunica striga din poartă cît e ziua de lungă
să venim să ne hrănească
ca pe niște miei zburdalnici

eu și toți prichindeii dimprejur
băteam valea de la casa popii
pînă la islazul vitelor
cu zmee care mai de care mai fistichii
în strigăte de bucurie

„ceata de năvălitori”
cum ne alinta moș Strîmbu

nici un drum nu era neștiut
nici un nor nu trecea fără o poreclă
cînd stăteam cu burțile pline de cireșe
și priveam cerul din iarba deasă

Domnul ne cosea stele în vise
să ne arate drumul
prin gura unui zîmbet larg
ce ne înghițea cu totul

anotimpurile curgeau între respirații
iar noi bălăcindu-ne în albastrul copilăriei
străbăteam acest drum fără capăt
o nouă zi
pe care o descopeream singuri






Cristina Rusu









Referințe

Chihiro Iwasaki (1918–1974) a fost o pictoriță (una dintre cele mai bune artiste în acuarelă), scriitoare și graficiană care a militat toată viața pentru drepturile la pace și fericire ale copiilor. Tema la care a lucrat toată viața a fost „Pace și fericire pentru copii”. Chihiro desena de mică, dar abia la vîrsta de 14 ani începe desenul și pictura în ulei sub îndrumarea lui Okada Saburōsuke (1869-1939, pictor și profesor la „Tōkyō Bijutsu GAKKO”- Școala de Arte Plastice). Mai tîrziu, la 18 ani ea învață să caligrafieze în Sumi - arta picturii în perie cu cerneală (Sumi - arta picturii în perie cu cerneală are scopul de a descrie spiritul și nu obiectul în sine propus pentru desen. Răbdarea este esențială în pictura în perie. Echilibrul, ritmul și armonia sînt calitățile prin care artistul se străduiește să își dezvolte răbdarea, auto-disciplina și concentrarea. Cerneala nu este cerneală deloc, ci constă într-o formulă de funingine din lemn de pin ars combinată cu lipici și camfor, care este apoi turnată într-un băț. Bățul de cerneală se moaie în apă într-o mișcare circulară, întotdeauna în aceeași direcție, pe piatra de cerneală pînă cînd se formează o cerneală neagră cremoasă. Această operație durează aproximativ 25 de minute, timp în care artistul se concentrează și se pregătește mental pentru a picta. Periile sînt considerate cele mai importante instrumente ale artistului deoarece succesul picturii depinde de ele). După al doilea război mondial, Chihiro este atît de impresionată de miile de copii mutilați și orfani, încît se decide ca toată viața, să transmită prin arta sa un îndemn pentru ajutorul copiilor, ca ei să trăiască în pace și să fie fericiți. Se mută la Tokyo unde lucrează ca scriitor și grafician pentru Jimmin Shinbun (un ziar al vremii). Muncește zi și noapte, face numeroase ilustrații pentru postere comerciale, reviste și cărți cu texte pentru școală. Este solicitată să ilustreze cartea „Okaasan nu Hanashi” (Povestea unei mame), acesta fiind distinsă cu Premiul Educației. În 1951 naște un fiu pe nume Takeshi (singurul ei copil), pe care l-a folosit în mod frecvent ca model pentru ilustrații cu bebeluși, cărți și reviste pentru copii. În 1956 Chihiro scoate prima ei carte ilustrată, „Hitori de dekiru yo”, care ia cel mai faimos premiu pentru ilustrații. Ca să poată lucra în liniște în 1966 se mută într-o cabană cu studio în Kurohime, lîngă lacul Nojiri din prefectura Nagano. Aici lucrează foarte mult. În 1971 apare cartea „Kotori nu Kuru Hi” (Drăguța pasăre) care cîștigă premiul Fiera di Bologna, iar în 1973 publică cartea „Senka nu Naka nici Kodomo-tachi” (Copiii în flăcările războiului) și cîștigă medalia de bronz a Tîrgului Internațional de Carte de la Leipzig. Una dintre cele mai populare cărți ilustrate de Chihiro este „Totto-chan” (Fetița la fereastră). Aceasta este o carte pentru copii scrisă de Tetsuko Kuroyanagi (născută în 1933, actriță și autoare de cărți pentru copii, Ambasador al Bunăvoinței pentru UNICEF, considerată una dintre primele celebrități japoneze care au obținut recunoașterea internațională). Cartea a fost publicată în 1981 (cînd Chihiro nu mai era în viață), și a fost tradusă în mai mult de treizeci și cinci de limbi.
Majoritatea ilustrațiilor artistei Chihiro Iwasaki au fost în acuarelă. Doar o parte din munca ei a conținut caligrafie japoneză și picturi în ulei. Stilul ei a fost în mare măsură influențat de doi dintre scriitorii ei preferați, Kenji Miyazawa (1896-1933, pedagog, scriitor și poet, autor al literaturii pentru copii) și Hans Christian Andersen. Laureată a unor premii de prestigiu peste tot în lume, munca lui Chihiro Iwasaki însumează peste șapte mii de desene. Opera lui Chihiro a adus o mare bucurie pentru oamenii din întreaga lume, moștenind dorința ei sinceră pentru pacea copiilor din toată lumea. Urmărind un stil unic de exprimare artistică pentru a crea „cărți cu ilustrații pentru copii, care vor continua să fie citite în anii care vor veni” – așa cum se exprima chiar ea atunci cînd vorbea despre operele sale – Chihiro a ajuns să fie îndrăgită de multe generații de oameni, de la părinți la copii și de la copii la nepoți. Și asta pentru că, așa cum a prezis ea, acuarelele ei au ajuns în multe țări din toată lumea. Foarte respectată și iubită în Japonia, acestei mari artiste i s-au dedicat două muzee memoriale, unul în Tokyo și unul în Azumino, prefectura Nagano.




Chihiro Iwasaki, Muzeul de Artă din Tokyo





Chihiro Iwasaki, Muzeul de Artă Azumino, Nagano


Fotografii după acuarele: Miyukino Sato, Mytomo Handa, Yukido Uchida, Christine M.Heinner – cu acordul fotografilor

Un pictor, peste milenii sau o clipă vede inima lui înflorind – titlu inspirat din poemul lui Valeriu Barbu