Cristina Muntean

Personajele (în ordinea apariției): Un șofer de autocar Dora – personajul principal Tatăl Dorei Mama Dorei Bunica Dorei Emi, prietena din copilărie a Dorei Barmanul satului, Petre Un

Picătură cu picătură viața pe care ai clădit-o se duce afară prin geam, la muncitorii de pe blocul vecin, să se șteargă pe picioare în dimineți ploioase, mirosind a trup ars degetele mi s-au

Această bucată de cer care cade pe mine ca și când trecutul mi-ar gâfâi de oboseală mă acoperă cu dragostea unui amant mort paharul de vin nu mă ajută la nimic, durerea îmi umblă prin

Scriu cu tristețe aceste gânduri. Domnul Valeriu Bârgău nu mai este. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, director al revistei Ardealul literar și artistic și al Editurii \"Călăuza

Mama e bună. Mama face prăjituri de Craciun și ciorbă. Afară ninge. Mama bate șnițeli pregătește usturoiul pentru cârnați toacă ceapa mărunt mama împletește aluatul moale ca pe ciorap și-l

Mi-am improvizat discursul pentru seara asta scena asta e și ea o superbă improvizație eu n-am făcut decât să aduc florile câte patru bănuiesc că acum douăzeci și ceva de ani și ai mei s-au

Nesătulul meu de inspirație, de boala care roade din mine, de sentimente întinse gras peste tot ca un sos legat bine cu fire de păr azi mă îmbraci cu globuri de sticlă și-mi pui pe frunte

Acolo pe granița dintre nebunie și lume suntem noi în cizma mea e lacrima ta căzută într-o noapte prea lungă e noaptea mea ascunsă într-o lacrimă prea grea pe muchia ta mă plimb eu din

I. Deseori aud voci. Când sunt la duș, când fac mâncare, când merg la școală. Sunt voci diferite și îmi pare rău de tot că nu le pot prinde. Nu le pot păstra, nu le pot pune în cuvinte, nu le pot

Da, mă joc cu moartea. Uite, îmi place. Mă joc, joc, iar mă joc. Mă învârtesc și strig și vreau să-l văd pe nenorocitul care va avea curajul să vină să îmi întrerupă jocul! Cine va îndrăzni să vină

Nimeni n-a auzit-o vreodată plângând pe Mihaela. Mihaela nu știe să plângă. S-a învățat să trăiască printre ceilalți copii, la marginea gropii de gunoi. Se târăște, dimineața, la marginea

Dacă îl mai pierd o dată, mă sinucid. Ghicitoarea o privi si se cutremură sub vocea limpede ca gheața. Bacanta zâmbea. Ajunsese mai devreme, ca să mai stea de povești. Îi plăceau vorbele, mai ales

E numai zece, dar soarele arde deja otrăvitor în lunca Mureșului. Din câmpul cu căpșuni, spinările aplecate ale femeilor ies ca niște cocoașe bătătorite. Fiecare rupe, una câte una, cu codiță

Mă uit la ochii tăi albaștri și la geanta ta colorată, aruncată la întâmplare la picioare. Mi te imaginez un amant priceput, probabil, un călător cu degete lungi, neîntâmplătoare. Mai încolo

De ce blândul meu, lașul meu, unicul meu rege al canapelelor pătate de buze, al cafelelor niciodată sorbite încet negustate domol, cu vârful limbii, de ce m-ai lăsat pustie? Știi, de când

A muri e prea puțin. Dar când mori prin ochii lui în care cântecul tău nu mai încape atunci Dumnezeu îți arată imensitatea iadului.

Numai iubirea lasă loc la incomesurabile-ntrebări și relaxări și timpuri de tăcut și desfătări. Numai iubirea face din iarbă gând și taie, numai iubirea face din struț ou și din lup oaie. În

Þara e coaptă ca o prună, țara e mare, țara e bună, porumbul nesmicurat sună mamă, fă-mă furtună! la depărtare, nimic răsare un nor sub soare stă la răcoare azi pe pământ mâna mă doare, mamă,

Totul a fost incomplet m-am îndrăgostit incomplet și te-am iubit numai în gând când talpa ta rămânea suspendată în praf într-o jumătate de mișcare până și buza ți-o mușcai incomplet. Cu ochii

Universul s-a întors împotriva mea de când te vreau pe tine. De obicei mă ajuta, colabora în căutările infinite ale locurilor unde ți-ai așezat talpa și degetele ți-au luat forma

Ești atât de singur lângă mine. Dacă aș putea cu degetele ți-aș mângâia carnea înăuntru, fiecare os, bucățică din tine, pieptul adânc, gol, care uneori îmi repugnă. Un deget ți-ar da lume, să

Nu-mi pune întrebări când plec nu-mi pune întrebări când mă întorc asta e, iubitule, te-ai însurat cu o femeie incomodă care nu te lasă să zaci de capul tău și-ți cere socoteală pentru visurile

God damn, I said, ninge peste mine și eu bag de seamă șocată că părul meu nu mai e îndeajuns de lung pentru tine. I realize că te-ai schimbat, așa văd, și mă lași în ninsoare tu, adăpostul meu,