Mănuși aurite
Această bucată de cer care cade pe mine ca și când trecutul mi-ar gâfâi de oboseală mă acoperă cu dragostea unui amant mort paharul de vin nu mă ajută la nimic, durerea îmi umblă prin
Craciun
Mama e bună. Mama face prăjituri de Craciun și ciorbă. Afară ninge. Mama bate șnițeli pregătește usturoiul pentru cârnați toacă ceapa mărunt mama împletește aluatul moale ca pe ciorap și-l
Dumnezeu improvizează jocuri absurde
Mi-am improvizat discursul pentru seara asta scena asta e și ea o superbă improvizație eu n-am făcut decât să aduc florile câte patru bănuiesc că acum douăzeci și ceva de ani și ai mei s-au
Miros de brad, miros de moarte
Nesătulul meu de inspirație, de boala care roade din mine, de sentimente întinse gras peste tot ca un sos legat bine cu fire de păr azi mă îmbraci cu globuri de sticlă și-mi pui pe frunte
Ecleraj
Acolo pe granița dintre nebunie și lume suntem noi în cizma mea e lacrima ta căzută într-o noapte prea lungă e noaptea mea ascunsă într-o lacrimă prea grea pe muchia ta mă plimb eu din
În metrou
Mă uit la ochii tăi albaștri și la geanta ta colorată, aruncată la întâmplare la picioare. Mi te imaginez un amant priceput, probabil, un călător cu degete lungi, neîntâmplătoare. Mai încolo
Rătăcitor nr. 1
De ce blândul meu, lașul meu, unicul meu rege al canapelelor pătate de buze, al cafelelor niciodată sorbite încet negustate domol, cu vârful limbii, de ce m-ai lăsat pustie? Știi, de când
A muri e prea puțin
A muri e prea puțin. Dar când mori prin ochii lui în care cântecul tău nu mai încape atunci Dumnezeu îți arată imensitatea iadului.
Timpul oului
Numai iubirea lasă loc la incomesurabile-ntrebări și relaxări și timpuri de tăcut și desfătări. Numai iubirea face din iarbă gând și taie, numai iubirea face din struț ou și din lup oaie. În
Tristeți de toamnă
Þara e coaptă ca o prună, țara e mare, țara e bună, porumbul nesmicurat sună mamă, fă-mă furtună! la depărtare, nimic răsare un nor sub soare stă la răcoare azi pe pământ mâna mă doare, mamă,
Incomplet
Totul a fost incomplet m-am îndrăgostit incomplet și te-am iubit numai în gând când talpa ta rămânea suspendată în praf într-o jumătate de mișcare până și buza ți-o mușcai incomplet. Cu ochii
Univers, cu natură moartă și melci fără drum
Universul s-a întors împotriva mea de când te vreau pe tine. De obicei mă ajuta, colabora în căutările infinite ale locurilor unde ți-ai așezat talpa și degetele ți-au luat forma
Zece degete
Ești atât de singur lângă mine. Dacă aș putea cu degetele ți-aș mângâia carnea înăuntru, fiecare os, bucățică din tine, pieptul adânc, gol, care uneori îmi repugnă. Un deget ți-ar da lume, să
Leac potențial
Nu-mi pune întrebări când plec nu-mi pune întrebări când mă întorc asta e, iubitule, te-ai însurat cu o femeie incomodă care nu te lasă să zaci de capul tău și-ți cere socoteală pentru visurile
Long hair, wrong hair
God damn, I said, ninge peste mine și eu bag de seamă șocată că părul meu nu mai e îndeajuns de lung pentru tine. I realize că te-ai schimbat, așa văd, și mă lași în ninsoare tu, adăpostul meu,
Praga
Într-un lan multicolor m-am pitit să mă omor văd castele și văd stânci în mine sap gropi adânci văd clădiri portocalii pielea-mi cade în fâșii tata tace, mama tace cerul de deasupra
Dorință
Vreau să mă opresc și să mă joc aici, mami. Pădurea e rară și ne putem ascunde mâna ta lungă se poate descărna ca să mă prindă din urmă degetele tale se pot preface în copaci pentru
Să ne bucurăm
Să ne bucurăm pentru ce avem acum. La ce bun să ne-ntrebăm când vine clipa ce schimbă dragostea în sex, lacrima în sânge, mâna ce mângâie blând în uitare? La ce bun să despicăm acum în
Judecata de Apoi
Care îți e numele? Nu știu. De unde vii? Nu știu. Ce cauți aici, femeie? Pe Tine. Pe Mine? Mda. Ne-am schimbat. Vezi tu, de-o vreme nu mai alergăm pe drumuri, alungate cu pietre ca Tu să ne
Europa de sub pat
Who said Europe is easy? Vorbesc cu tine despre lucruri din mine și mă privești și nu mă-nțelegi. Vorbim despre diferențe, mentalități și global exchanges tu, viața mea, îmi vorbești
Te-ai...?
Spune-mi dacă aș veni în calea ta încălțată numai în amintiri și îmbrăcată doar în umbra săruturilor te-ai da la o parte? Dacă ți-aș prinde ușor cu dinții lobul urechii și te-aș mesteca încet și
Puzzle în doi
Nu mă întreba de viața mea. Nu cred să-ți pot răspunde. Bucată cu bucată, încerc să reconstruiesc acest puzzle imperfect căutându-mă pe mine sau anii pe care i-am întins ofrandă trecătorilor. Nu
Concepție
Aș vrea să îți nasc un copil cenușiu tărcat, negru și alb amestecat să se schimbe încet după toanele noastre din focul meu să îți dea căldură din frigul tău să învăț să mă acopăr un copil
Claustrofobie
Dumnezeule, ce limitată e fereastra aceasta! Patru pereți și doi nori Culoare. Mă gândesc c-aș putea privi la fel lumea dintr-un mormânt tot patru puncte, tot doi nori intangibili și atunci mă
Tranzacție neîncheiată
Tu m-ai cumpărat pentru prima dată. O mânuță, apoi un picior, apoi întreg trupul când ai văzut că aduc cu tine. Gene și fire de păr moi și carne albă uitaseși cum sunt îngerii și te-ai
Muzica de adio
Încălțările mele sunt cum le-ai atins ultima oară și hainele îmi sunt încă împrăștiate pe podea mă tem să mă ridic din adăpost și să deschid fereastra s-ar scurge și ultima brumă a mirosului
Epopee
Fărâm picături de rouă pe umerii tăi dragi. Dau drumul de sus la picuri mari, de vrei să mergem sâmbătă seara într-un club? nu? Alți picuri de ce faci? Când vii de la slujbă? Ce vrei să
Prizonierul singuratatii
Dacă Dumnezeu și-ar arunca un ochi întâmplător peste mine și ar binevoi să înțeleagă pentru ce vreau sa-mi pun o fundă colorată zilelor m-aș ridica din pat i-aș strânge mâna și l-aș întreba ca
Ispasire
Acestei iubiri îi este dat să-mi fie povară până dincolo de moarte. Din fărâme te întrupezi și mă pătrunzi pretutindeni în rămășițele serii rămân eu să contemplu ruinele. Nu, nu sunt
Deținute șoapte
Urcă prin mine trenul cu frunze arse sub ploaia tulbure Oare l-oi mai găsi? Oare apa pământului îl va mai răcori? Apa cerului, fiica gerului... Trenul cu deținute șoapte urcă în
Nostalgie
Și dacă iarna va veni pe noi cine ne va mai vedea prea târziu oameni triști, niciodată copii? Nici măcar ea nu va veni de-a dreptul ci ne va împresura încet, ca o moarte, ne va cuprinde și ne va
Resemnare
N-am să îți spun acum, la ceas de noapte, că te iubesc, când tu dormi de rupi patul eu nu știu să-mi iubesc bărbatul care mă uită lângă șifonier și-mi amintește de o gratie de fier culcată, grea
Tu mă întrebi când voi muri
Tu mă întrebi când voi muri dar cine ești tu să mă întrebi atunci când eu nu știu nici măcar când voi trăi am conștiință, viață, degete și fire de păr care mi-au fost date să îmi zacă pe ceafă,
Iubitului
Trupul tău mi-a amintit că lumea a-nceput demult, când erau aburi și căldură și vânt pielea ta mirosea a pământ te ridicai gol și-azvârleai pe cer soarele mi l-ai fi pus la piept, dar ți-era
Revelație
Dacă mi-aș putea opri pașii lângă fiecare adevăr care curge pe lângă mine aș deveni Dumnezeu...
