Poezie
Judecata de Apoi
Fă-mă regină. Atât.
1 min lectură·
Mediu
Care îți e numele? Nu știu.
De unde vii? Nu știu.
Ce cauți aici, femeie? Pe Tine. Pe Mine?
Mda. Ne-am schimbat. Vezi tu,
de-o vreme nu mai alergăm pe drumuri, alungate cu pietre
ca Tu să ne recunoști și să binevoiești să ne vindeci. Mai multă greață
fac sufletele noastre decât sângele
care pentru clienți ni se varsă, întru iertarea păcatelor
de nesupunere, de tăcere, de umilire, de ignoranță. Când femeile
își șterg acasă ochii și tac, noi stângem
în poale deșirate ruinele lor domestice. Înțelegi? Și am obosit. Te căutam
și m-am gândit că Te găsesc aici. Așa că, mai contează cum mă cheamă?
De unde vin? Hai
mai degrabă să ne iubim frumos
să ne îmbălsămăm încă o dată sufletele priponite pe cruce. Tu
ești singurul care rămâne. Fă-mă regină.
Atât.
003.693
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Muntean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Muntean. “Judecata de Apoi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-muntean/poezie/132481/judecata-de-apoiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.