Poezie
Univers, cu natură moartă și melci fără drum
1 min lectură·
Mediu
Universul s-a întors împotriva mea
de când te vreau pe tine.
De obicei mă ajuta, colabora în căutările infinite
ale locurilor unde ți-ai așezat talpa și degetele ți-au luat forma frunzelor.
Cândva, universul complota și eu
rătăcită mie, nu aveam nici o dificultate
în a-ți adulmeca numele-n iarbă, spuma trupului, mirosul tău inconfundabil.
Pipăiam cu vîrfurile și fiecare bucată de piele
mi se schimba în mii de coarne, și fiecare bucățică de creier
îmi devenea o talpă imensă ce nu știa decât o cale
mă târam către tine pipăind după mine
și binecuvântam lumea care te inventase.
Acum, universul m-a lăsat baltă.
Nimic nu mai complotează pentru mine
sub povara lui
melcul s-a retras în chilie
îmi lipsesc coarnele și talpa
dar cel mai mult îmi lipsește drumul
sunt ca un Iisus, am de toate
și cruce și patimi și pietre și sfinți
numai drumul meu
nu mai știu unde duce.
003.528
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Muntean
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Muntean. “Univers, cu natură moartă și melci fără drum.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-muntean/poezie/135416/univers-cu-natura-moarta-si-melci-fara-drumComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.