Cristina Davidescu

e editat și cu diacritice. acum de ce mai e la atelier? și cum pot să-l scot de acolo?

Relaxati-va, m-am oprit de mult. Imi pare rau de avalansa, dar aveam neaparata nevoie de data de azi.

Nu stiu ce aveti cu virgulele omului, dar eu zic ca e mai bine sa puna in plus, decat in minus, ca uite asa, fara virgule, Roxana Niculae a devenit subiect pentru Anne-Marie Bejliu.
De prostie, ce sa zicem, este evident ca ea nu poate exista de sine statatoare, ea apartine unui personaj, care de regula este denumit \"prost\". Daca acesta se plictiseste sau nu, ori daca atunci cand se plictiseste isi dezvolta personalitatea, ramane de discutat. Ce vreau eu sa spun este ca acest prost o duce bine, nemeritat de bine, pentru ca nu-si bate nimeni capul cu el. Daca face o gafa, este iertat din principiu, ca de ... e prost, ce pretentii sa ai de la el? Daca, in schimb, i se intampla sa mai faca, o data in viata, si cate o treaba de spirit, toti cei care il cunosc il admira neconditionat, extaziati. La cealalta categorie de oameni este exact invers: daca esti destept, trebuie sa ... ma rog, intelegeti voi, nu mai scriu ca sa nu va ... plictisesc (no offence).
Radu, \"sa fi\" nu se scrie cu doi de i, la afirmativ (ba da, am mai citit o data si mai tarziu ti-ai revenit)? Iar aici: \"Iar mie prostia mi se pare cu atat mai periculoasa cu cat, ca si in cazul unui om care tace, pare misterios si profund.\" am senzatia ca e un dezacord pe undeva. Macar tu...

Da, Radu, adeseori avem senzatia ca imitam o viata, fie ea a noastra sau a altcuiva. La drept vorbind, ce este aceea o viata adevarata si cine a trait-o? Avem cu totii sincope, dezamagiri, neputinte, si cel mai adesea se dovedeste, din pacate, ca se poate si mai rau. Cheia - zic ei - e sa ne bucuram de ce avem si sunt sigura ca si-n singuratatea traita in somn, printre taceri, se poate gasi ceva bun, de pilda un vis, sau... Mai ai tu vreo idee?

Pentru Tudor Negoescu: Adrian Paunescu NU a murit inca.

Ei, iata-ma si pe mine la tine, intr-o amalgamare de drumuri si sensuri aici, pe agonia.
Rar imi e dat sa citesc un text si sa-mi provoace asa, si nostalgie si panica in acelasi timp. Incertitudinea care pluteste aici, in acest \"5 octombrie\", parca ma face sa nu pot sa spun mai mult. Raman gandindu-ma si eu la a mea, care...a aflat intotdeauna si inca mai afla, desi acum parca nu mai e la fel...O fi din cauza aceleiasi facultati tehnice?
Ma duc sa citesc mai departe in pagina ta.

Ma rog, nu stiu daca exista la major, cunostintele mele de teorie a muzicii nu mai sunt, dar ce e de spus aici este ca am verificat: manelistilor nu le poti inchide gura (casetofoanele, radiourile si alte aparate carora le dau ei volumul la maxim) decat punand tu alte genuri \"indigeste\" de muzica, daca se poate mai tare decat ei.

In dreapta apartamentului am o familie ascultatoare de manele, iar in stanga una de muzica populara din aia de prost gust, care se apropie foarte mult de genul manelistic. Deasupra sta unul surd, care nu aude decat daca da televizorul la maxim, pe un post de muzica populara. Cand ajungeam acasa, imi venea sa ma arunc de pe balcon. Tinand la viata mea, totusi, mi-am luat sistem audio cu vreo 6 boxe si am inceput: jazz-nu a mers; Beethoven - n-a tinut. Revelatia vietii mele (si a lor) a fost Rammstein! Acuma, nu prea mai conteaza ca nici macar eu nu puteam sta in casa mea, dar macar i-am linistit :d

Printesele intemnitate in trupuri de broscute calcate cu bicicleta in copilarie...hm, imaginea asta ma duce cu gandul la multitudinea de sanse pe care le-om fi ratat in devenirea proprie, calcand cu pasul pe alte drumuri decat cele cuvenite. Ne-ar trebui fiecaruia un iisus de plastic infipt in ... nas :)

Final absolut surprinzator, care aproape ca m-a facut sa aplaud! N-o fac la propriu, dar vin si spun inca o data: absolut surprinzator ... totul. Bravo!

Nu ma pricep eu prea tare sa comentez texte, Simona. Ma pricep numai la a-mi da seama daca textele imi plac sau nu. De data asta (si daca nu ma insel, nu e prima oara) ma dau batuta: nu stiu daca aceasta poezie imi place sau nu, pricep doar ca e incarcata, foarte incarcata de simboluri ale caror semnificatii nu prea le prind. M-am gandit sa-ti propun un experiment: ce-ar fi sa faci tu singura comentariul acestei poezii, ca si cand i-ai fi cititoare, nu autoare? Intotdeauna m-a fascinat ideea de a afla \"ce-a vrut sa spuna autorul\", si daca ai putea avea atata bunavointa, m-ai putea face fericita :)
E doar o sugestie, take it or leave it, si sper sa nu fie \"way too much\" :)
Cu drag

In conditii normale \"de temperatura si presiune\" as fi 99% de acord cu tine. Aici (in aceasta \"Ploaie\"), insa, fara sa depui prea mare efort, gasesti un om care sufera. Punand in discutie faptul ca mai si scrie bine, chiar bine de tot, ma intreb de ce ti-ar fi asa de greu sa trimiti un gand bun catre el? De ce iti vine mai usor sa improsti cu noroi acolo unde nu e cazul? Think about it...

A trebuit sa fac un exercitiu de imaginatie. Sa vedem ce-a iesit: ea/el sufera de prea multa dulceata si o/il apuca plansul, atat de tare si de mult incat lacrimile i se transforma in muguri, care trebuie taiati cu ... toporul ... caci consuma lichidul alinator al setei...!!!

Ajutor! Chiar as vrea sa stiu! Explica-mi si nu te supara pe neputinta mea.

Vali, nu stiu exact ce ti s-a intamplat, banuiesc doar ca ceva foarte dureros, insa ma mir sincer ca te-a putut lovi atat de tare. \"Era prea marea încredere în tot ce înseamnă să fii ca o carte deschisă.\" Daca n-ai aflat pana acum ca o astfel de atitudine te expune, atunci te poti considera un mare norocos. Hai, fruntea sus si pieptul inainte! :)

Cred ca sunt primul vizitator al acestei poezii, desi acum apare deja la \"vizionari\" cifra 2. Toamna asta cred ca trece tare mult prin tine ... Nu pot sa spun decat ca ma bucur ca ceea ce lasa in urma ei este o astfel de poezie, desi pe tine cred ca te doare ...

Sunt onorata de efortul facut de tine, insa o voi lasa neschimbata, ca sa se vada diferenta, altfel comentariul tau devine...redundant, nu? :)
Sunt de acord ca punctuatia limiteaza, dar si lipsa ei mi se pare ca dilueaza.
Diferenta dintre noi la versurile cu zborul cu corbii este ca la tine a devenit deja o realizare, pe cata vreme eu am vrut sa trimit catre intentie, catre dorinta, catre ideal, sub semnul ezitarii.
La sarpe nu as renunta, pentru ca un simplu bolnav ar putea avea, totusi, verticalitate.

In final, poti sa te bucuri, mi-a placut mai mult versiunea ta, m-a facut sa-mi amintesc ce-am simtit cand am scris-o pe a mea. :)

Poezia asta mi-a lasat o imagine foarte interesanta pe retina, un fel de amalgam de culori, sunete, tristeti, sperante, dureri...
Spectator la circul vietii, martor la o crima, unde nimeni n-a murit pentru ca nimeni nu traia...
Bravo, la fel ca si pentru toate celelalte!

Am mai scris asta o data, dar n-a aparut, probabil pentru ca am apasat mai intai pe \"Da\"-ul de la \"Anunta-ma pe email...\". Asadar:
1. De ce noi cei cu nivel 0 nu putem formata un text? Alinierea si fonturile n-ar trebui sa fie o recompensa, pentru ca in lipsa lor un text poate pierde din mesaj sau din ... calitatea lui.
2. O poezie stearsa mai poate fi postata, fara a i se fi adus nici o modificare?

Ca sa nu incep cu lucrurile rele, o sa-ti spun ca in ansamblu aceasta poezie mi-a lasat un gust, sau acea senzatie pe care o ai dupa ce, insetat, ai baut un pahar cu apa (nici prea calda, nici prea rece).
Nu prea ma impac, insa, cu dualitatile:
< semnele unui sarut
afara s-a pierdut
doar acelasi cantec al ierbii
il ascult>>
Recunosc ca aici nu-mi dau seama despre ce e vorba, cine s-a pierdut? Sa fie vorba doar de un dezacord?

Ar mai fi ceva, nu stiu daca aici e vorba de o licenta poetica, dar
< si cere
nimic mai mult>>
imi suna a \"am decat\". N-ar fi fost mai putin fortat sa spui \"si NU cere/nimic mai mult\"?

Am mai comentat o data si vad ca nu a aparut comm-ul, nu stiu de ce. Reiau numai partile critice, sper sa nu te superi, da?
Nu ma impac cu ambiguitatile din strofa asta:
< semnele unui sarut
afara s-a pierdut
doar acelasi cantec al ierbii
il ascult>>
Cine s-a pierdut? Afara? Poate fi cumva vorba de un dezacord?

In privinta versurilor
< si cere
nimic mai mult>>,
nu stiu de ce imi suna a \"am decat\". Nu se poate pune un NU inainte de \"cere\"? Ori e o licenta poetica?

Numai bune

De ce, Luciane, sa fie slaba? Eu nu cred asta.
Metaforele nu zic ca nu sunt bune, dar ce-i prea mult stii si tu ca ori e interzis, ori ingrasa ori nu mai stiu cum era, si excesele de aia se numesc asa, ca depasesc o limita.

Numai bune

Eram tentata sa scriu doar \"bine, ma!\", dar nu ne cunoastem si nu stiu cum ai fi interpretat.
Recunosc ca mi-a starnit zambete largi poezia asta, si ca sa nu ma intind prea mult cu comentariul, iti spun ca ai facut, per ansamblu, o treaba excelenta. Bravo! (I\'m by your side, you know...)

Numai bune,
Crigri