Cristina Davidescu

e editat și cu diacritice. acum de ce mai e la atelier? și cum pot să-l scot de acolo?

Nu stiu ce aveti cu virgulele omului, dar eu zic ca e mai bine sa puna in plus, decat in minus, ca uite asa, fara virgule, Roxana Niculae a devenit subiect pentru Anne-Marie Bejliu.
De prostie, ce sa zicem, este evident ca ea nu poate exista de sine statatoare, ea apartine unui personaj, care de regula este denumit \"prost\". Daca acesta se plictiseste sau nu, ori daca atunci cand se plictiseste isi dezvolta personalitatea, ramane de discutat. Ce vreau eu sa spun este ca acest prost o duce bine, nemeritat de bine, pentru ca nu-si bate nimeni capul cu el. Daca face o gafa, este iertat din principiu, ca de ... e prost, ce pretentii sa ai de la el? Daca, in schimb, i se intampla sa mai faca, o data in viata, si cate o treaba de spirit, toti cei care il cunosc il admira neconditionat, extaziati. La cealalta categorie de oameni este exact invers: daca esti destept, trebuie sa ... ma rog, intelegeti voi, nu mai scriu ca sa nu va ... plictisesc (no offence).
Radu, \"sa fi\" nu se scrie cu doi de i, la afirmativ (ba da, am mai citit o data si mai tarziu ti-ai revenit)? Iar aici: \"Iar mie prostia mi se pare cu atat mai periculoasa cu cat, ca si in cazul unui om care tace, pare misterios si profund.\" am senzatia ca e un dezacord pe undeva. Macar tu...

Da, Radu, adeseori avem senzatia ca imitam o viata, fie ea a noastra sau a altcuiva. La drept vorbind, ce este aceea o viata adevarata si cine a trait-o? Avem cu totii sincope, dezamagiri, neputinte, si cel mai adesea se dovedeste, din pacate, ca se poate si mai rau. Cheia - zic ei - e sa ne bucuram de ce avem si sunt sigura ca si-n singuratatea traita in somn, printre taceri, se poate gasi ceva bun, de pilda un vis, sau... Mai ai tu vreo idee?

Pentru Tudor Negoescu: Adrian Paunescu NU a murit inca.

Ei, iata-ma si pe mine la tine, intr-o amalgamare de drumuri si sensuri aici, pe agonia.
Rar imi e dat sa citesc un text si sa-mi provoace asa, si nostalgie si panica in acelasi timp. Incertitudinea care pluteste aici, in acest \"5 octombrie\", parca ma face sa nu pot sa spun mai mult. Raman gandindu-ma si eu la a mea, care...a aflat intotdeauna si inca mai afla, desi acum parca nu mai e la fel...O fi din cauza aceleiasi facultati tehnice?
Ma duc sa citesc mai departe in pagina ta.

Printesele intemnitate in trupuri de broscute calcate cu bicicleta in copilarie...hm, imaginea asta ma duce cu gandul la multitudinea de sanse pe care le-om fi ratat in devenirea proprie, calcand cu pasul pe alte drumuri decat cele cuvenite. Ne-ar trebui fiecaruia un iisus de plastic infipt in ... nas :)

Final absolut surprinzator, care aproape ca m-a facut sa aplaud! N-o fac la propriu, dar vin si spun inca o data: absolut surprinzator ... totul. Bravo!

A trebuit sa fac un exercitiu de imaginatie. Sa vedem ce-a iesit: ea/el sufera de prea multa dulceata si o/il apuca plansul, atat de tare si de mult incat lacrimile i se transforma in muguri, care trebuie taiati cu ... toporul ... caci consuma lichidul alinator al setei...!!!

Ajutor! Chiar as vrea sa stiu! Explica-mi si nu te supara pe neputinta mea.

Cred ca sunt primul vizitator al acestei poezii, desi acum apare deja la \"vizionari\" cifra 2. Toamna asta cred ca trece tare mult prin tine ... Nu pot sa spun decat ca ma bucur ca ceea ce lasa in urma ei este o astfel de poezie, desi pe tine cred ca te doare ...

Sunt onorata de efortul facut de tine, insa o voi lasa neschimbata, ca sa se vada diferenta, altfel comentariul tau devine...redundant, nu? :)
Sunt de acord ca punctuatia limiteaza, dar si lipsa ei mi se pare ca dilueaza.
Diferenta dintre noi la versurile cu zborul cu corbii este ca la tine a devenit deja o realizare, pe cata vreme eu am vrut sa trimit catre intentie, catre dorinta, catre ideal, sub semnul ezitarii.
La sarpe nu as renunta, pentru ca un simplu bolnav ar putea avea, totusi, verticalitate.

In final, poti sa te bucuri, mi-a placut mai mult versiunea ta, m-a facut sa-mi amintesc ce-am simtit cand am scris-o pe a mea. :)

Ca sa nu incep cu lucrurile rele, o sa-ti spun ca in ansamblu aceasta poezie mi-a lasat un gust, sau acea senzatie pe care o ai dupa ce, insetat, ai baut un pahar cu apa (nici prea calda, nici prea rece).
Nu prea ma impac, insa, cu dualitatile:
< semnele unui sarut
afara s-a pierdut
doar acelasi cantec al ierbii
il ascult>>
Recunosc ca aici nu-mi dau seama despre ce e vorba, cine s-a pierdut? Sa fie vorba doar de un dezacord?

Ar mai fi ceva, nu stiu daca aici e vorba de o licenta poetica, dar
< si cere
nimic mai mult>>
imi suna a \"am decat\". N-ar fi fost mai putin fortat sa spui \"si NU cere/nimic mai mult\"?

Am mai comentat o data si vad ca nu a aparut comm-ul, nu stiu de ce. Reiau numai partile critice, sper sa nu te superi, da?
Nu ma impac cu ambiguitatile din strofa asta:
< semnele unui sarut
afara s-a pierdut
doar acelasi cantec al ierbii
il ascult>>
Cine s-a pierdut? Afara? Poate fi cumva vorba de un dezacord?

In privinta versurilor
< si cere
nimic mai mult>>,
nu stiu de ce imi suna a \"am decat\". Nu se poate pune un NU inainte de \"cere\"? Ori e o licenta poetica?

Numai bune

De ce, Luciane, sa fie slaba? Eu nu cred asta.
Metaforele nu zic ca nu sunt bune, dar ce-i prea mult stii si tu ca ori e interzis, ori ingrasa ori nu mai stiu cum era, si excesele de aia se numesc asa, ca depasesc o limita.

Numai bune

Eram tentata sa scriu doar \"bine, ma!\", dar nu ne cunoastem si nu stiu cum ai fi interpretat.
Recunosc ca mi-a starnit zambete largi poezia asta, si ca sa nu ma intind prea mult cu comentariul, iti spun ca ai facut, per ansamblu, o treaba excelenta. Bravo! (I\'m by your side, you know...)

Numai bune,
Crigri

Ce crezi despre acest text:

Da.

Tudor, cand cineva drag ne moare, nimic nu mai are inteles, cu atat mai putin moartea. Odata cu ea, se duce in neant un intreg mini-univers dar poate ca, daca exista un \"dincolo\", acela e si al luminii si daca toate aceste mici universuri s-au contopit acolo, in lumina, poate ca e de ajuns o singura inviere. Nu stiu, vom vedea. Intre timp, cand iti este greu si nu ai cuvinte, priveste o floare scaldata de soare si uita(-te).

Te-ai dat pe tobogan??? Ai avut curajul??? Povesteste-ne si noua cum a fost :)
Glumeam, multzam di treshiri, ca sa zic ca pi la noi la bucovineni (si io is cam tat di pi-acolo, di pi la campulung...)

Ian sa vidiem, mai fatuca, cum sa scriem si noi ashilea fara diacritishe si sa ni facem si intalese...
Carivasazaca, tata treaba-i ghini facuta, da\' numa\' o intampinari am a-ti fashi matalutza, si anumi asheia ca la sfarsitul cuvintilor, ca si la insheputul lor, se scrie cu i din i, nu din a. Prisheput-ai tu she-am vrut io a zishi ashilishea?

Nu stiu, serios, nu stiu unde sa postez, as fi scris la fiecare cate ceva, pentru ca m-au incantat absolut toate, dar abia am avut timp sa le citesc. Mi se pare o intamplare nefericita ca nu te-am descoperit pana acum si un noroc fenomenal ca ai lasat tu prima mesaje la mine, nici macar nu stiu cum a fost posibil asa ceva, dar e bine ca s-a intamplat.
Scrii genial, umorul e de cea mai buna calitate, intensitatea si ritmul scriiturii sunt dozate ideal, jos palaria pana acum! Ma bucur teribil ca te-am intalnit pe acest site si sa ne incanti cat de des poti!

Multumesc frumos de gandurile bune (valabil si pentru \"Regizorul\").
Din pacate, povestea asta se bazeaza pe o intamplare reala, care s-a terminat foarte prost. Initial am vrut s-o redau ca atare, dar pe parcurs m-am razgandit, pentru ca finalul, pe cat de trist a fost, pe atat de absurd si ar fi iesit ceva foarte deprimant. Poate de aia am pierdut chitibusul pe drum, nu stiu...
Promit o contravizita cat de curand.

Doamne, absolut genial! :)))))))
Atat de bine scrisa, incat la o a doua lectura am sa fiu convinsa ca e chiar reala intamplarea! Iar fiul vostru....parca il vad pe ala de la Divertis, nu stiu cum il cheama...
In privinta greselilor de gramatica sau de dactilografie, astea sunt reparabile, tu continua sa scrii si noi o sa continuam sa ne delectam.
Multumesc, mi-ai inseninat ziua.