Poezie
Departe de tine
Exorcisme
1 min lectură·
Mediu
Am crezut
In culorile răsăritului.
Pentru o clipă plutindă,
Agățată imponderabil
Intre o lacrimă și un surâs,
Am întins mâna și le-am atins.
M-am crezut contaminată
De frumusețe
Si am pornit în zbor,
Lângă corbii albi
Către focurile comorilor,
Căutând resturile
De la ospățul zeilor.
Pentru o altă clipă, căzândă,
Mi-am amintit,
Ca o sentință,
Ce adâncă e prăpastia
Dintre un surâs și-o lacrimă
Si m-am întors
In pielea șarpelui bolnav
De culorile apusului.
043.624
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristina Davidescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristina Davidescu. “Departe de tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-davidescu/poezie/85282/departe-de-tineComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Sunt onorata de efortul facut de tine, insa o voi lasa neschimbata, ca sa se vada diferenta, altfel comentariul tau devine...redundant, nu? :)
Sunt de acord ca punctuatia limiteaza, dar si lipsa ei mi se pare ca dilueaza.
Diferenta dintre noi la versurile cu zborul cu corbii este ca la tine a devenit deja o realizare, pe cata vreme eu am vrut sa trimit catre intentie, catre dorinta, catre ideal, sub semnul ezitarii.
La sarpe nu as renunta, pentru ca un simplu bolnav ar putea avea, totusi, verticalitate.
In final, poti sa te bucuri, mi-a placut mai mult versiunea ta, m-a facut sa-mi amintesc ce-am simtit cand am scris-o pe a mea. :)
Sunt de acord ca punctuatia limiteaza, dar si lipsa ei mi se pare ca dilueaza.
Diferenta dintre noi la versurile cu zborul cu corbii este ca la tine a devenit deja o realizare, pe cata vreme eu am vrut sa trimit catre intentie, catre dorinta, catre ideal, sub semnul ezitarii.
La sarpe nu as renunta, pentru ca un simplu bolnav ar putea avea, totusi, verticalitate.
In final, poti sa te bucuri, mi-a placut mai mult versiunea ta, m-a facut sa-mi amintesc ce-am simtit cand am scris-o pe a mea. :)
0
Evident, m-am implicat in sensul mesajului, desi m-am straduit sa nu fie chiar sesizabil, pentru ca eu as fi spus in general cu totul altceva: aceasta insa e poezia ta. Crede-ma insa, expresia \"clipă plutindă, / Agățată imponderabil\", imi pare redundanta rau :), iar nesimtind simbolistica acelor corbi albi, nu mi-as dori sa zbor impreuna cu ei, in plus, nu mi-ar permite orgoliul sa ma interesez de resturi, chiar daca acestea sunt \"de la ospățul zeilor\".
In ce priveste pielea de sarpe...impresia, posibil, imi vine din cauza suprasolicitarii acestui simbol in poezia romana (nu vorbim si de basme acum)... Hai sa iti mai sugerez ceva, daca tii la \"pilea de sarpe\" :), sa treci cuvantul \"bolnav\" la inceputul ultimului rand. Nu iti suna mai bine? Uite eu asa ma joc, in timp ce scriu, numai ca din mers, ca si cum as incerca variante cand joc sah...
In ce priveste pielea de sarpe...impresia, posibil, imi vine din cauza suprasolicitarii acestui simbol in poezia romana (nu vorbim si de basme acum)... Hai sa iti mai sugerez ceva, daca tii la \"pilea de sarpe\" :), sa treci cuvantul \"bolnav\" la inceputul ultimului rand. Nu iti suna mai bine? Uite eu asa ma joc, in timp ce scriu, numai ca din mers, ca si cum as incerca variante cand joc sah...
0
Ai dreptate cu redundanta aia :) Si cu bolnavul la ultimul vers. De acord si cu suprasolicitarea sarpelui, dar cam de la el ni se trag toate, asa ca hai sa-i dam voie. :)
Corbul e cea mai inteligenta pasare. Orgoliul e o povara prea grea pentru mine.
Variante incerc si eu, dar niciodata n-ajung la cea optima, asa ca ma opresc la un moment dat, asteptand sa dea norocul peste mine, prin ... tine, de exemplu :)
Corbul e cea mai inteligenta pasare. Orgoliul e o povara prea grea pentru mine.
Variante incerc si eu, dar niciodata n-ajung la cea optima, asa ca ma opresc la un moment dat, asteptand sa dea norocul peste mine, prin ... tine, de exemplu :)
0

am crezut
în culorile răsăritului
pentru o clipă
agățată imponderabil
între o lacrimă și un surâs
am întins mâna și le-am atins
m-am simțit contaminată
de frumusețe
si am zburat
pe lângă corbii albi
către focurile comorilor
resturi
de la ospățul zeilor
pentru o altă clipă
căzândă
mi-am amintit
sentința
adânca prăpastie
dintre un surâs și o lacrimă
m-am întors
în pielea unui bolnav de culorile apusului