Poezie

Farisei

Exorcisme

1 min lectură·3 septembrie 2004

Mediu

Ce vezi? L-am întrebat

Lumina nopții

Ce-auzi? Am vrut să știu

Cântecul sorții.

Străfund de fântâni vede-atunci

Si liniștea morții aude

Si-am vrut să-l urmez printre stânci

De-al tălpilor lui sânge ude.

Adânc de-am privit însă-n ochii-i

Văzut-am și-acolo ascuns

Miracolul vechi al mirării

Si-același nicicând dat răspuns.

E tot un biet orb, ca și mine-am știut.

Stigmatul de-ar fi să îl poarte

Ne-ar fi mai ușor, împreună-nceput

Drumul să-l ducem mai departe.

Vezi tu? Drumu-i greu și nu-i drept. Nu-i minciună

Că mult mai ușor l-am străbate-mpreună,

Dar oare tu nu vezi c-am fost însemnat

Pe frunte, în palme, pe tălpi de păcat?

O, Doamne, stigmatul ce-am vrut eu să-l aflu

Ca biet păcătos ce spre tine cutez

Coroana de spini e, nu ăst simulacru,

Nu forma trufașă lipsită de miez!

Mă iartă, deci, Doamne, că-n drumu-mi spre tine

Tentat sunt povara să-ncerc să o-mpart

Cu unii ce spun că ar ști să aline

Durerea ce Tu s-o îndur mi-ai lăsat.

001.780

Cristina Davidescu. “Farisei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristina-davidescu/poezie/85284/farisei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.