Doua randuri nespuse

Frumos, o cascada ce curge cu boabe de roua. :)
Ai impresia ca citesti un text invers. Poezie de suprafata-plina de imagini. Nucleul poeziei e in panza de paianjan, de care se prind toate sentimentele tale. Un fragment despre definirea fiintei... din miez in miez
s.

sesizezi corect jocul sentimentelor transpus in vorbe...raman insa acele doua randuri nespuse

Multumesc.

demult n-am mai citit ceva de tine Tego, ma bucur ca am facut-o acum, tare frumos ai spus...

,,n-am sa mai vad ochilor tai
lacrimile apelor
pe roua ce plansul ascunde
din miez in miez
patrunde

tu unde esti
si cine mi te-ascunde``

Ca sa nu incep cu lucrurile rele, o sa-ti spun ca in ansamblu aceasta poezie mi-a lasat un gust, sau acea senzatie pe care o ai dupa ce, insetat, ai baut un pahar cu apa (nici prea calda, nici prea rece).
Nu prea ma impac, insa, cu dualitatile:
< semnele unui sarut
afara s-a pierdut
doar acelasi cantec al ierbii
il ascult>>
Recunosc ca aici nu-mi dau seama despre ce e vorba, cine s-a pierdut? Sa fie vorba doar de un dezacord?

Ar mai fi ceva, nu stiu daca aici e vorba de o licenta poetica, dar
< si cere
nimic mai mult>>
imi suna a \"am decat\". N-ar fi fost mai putin fortat sa spui \"si NU cere/nimic mai mult\"?

Am mai comentat o data si vad ca nu a aparut comm-ul, nu stiu de ce. Reiau numai partile critice, sper sa nu te superi, da?
Nu ma impac cu ambiguitatile din strofa asta:
< semnele unui sarut
afara s-a pierdut
doar acelasi cantec al ierbii
il ascult>>
Cine s-a pierdut? Afara? Poate fi cumva vorba de un dezacord?

In privinta versurilor
< si cere
nimic mai mult>>,
nu stiu de ce imi suna a \"am decat\". Nu se poate pune un NU inainte de \"cere\"? Ori e o licenta poetica?

Numai bune

delirul sentimentului...dublul inteles, nu face dezacordul cat e cantecul sarutului pierdut in iarba...doar el cantecul pastreaza semnele...multumesc de trecere...si de critica mai ales..cu drag.

multumesc si tie lory...cu bunele si (ne)bunele acestui site va apreciez sincer

acele rânduri rânduri nespuse (două se vroiau la număr) au fost cam departe de adevăr și unele de altele (ca sens) - adică discontinue.
Există si o serie de expresii preulate: \"cri cri cri\" (deși nu există semnele de punctuație care să facă degătura directă ) și \"[d]in durere o dulce mangaiere\" care e evidentă...
și o ultimă obiecție: versurile 16 - 22 nu au prea mare legătură (în viziunea mea, avîn dîn considerare titlul) cu restul textlui... par independente, intr-un fel.

cu respect, Dan

Cu acelasi respect

multumesc de trecere Dan...un punct de vedere, o critica care pentru mine nu poate fi decat pozitiva.