Proză
Gustul Lemnului
anul trecut la Marienbad
2 min lectură·
Mediu
GUSTUL LEMNULUI
Cind te invadeaza iubirea ti-am spus, sa zaci in patul de nisip albastru, cu picioarele goale... sa-ti plimbi degetele pe stramosii mei in timp ce eu dorm si rid fara sa ma trezesc, atit de multumit de noi ca rid, aprob viata pina si in somn, \"lasa-ma sa mor\" iti spun, \"trebuie sa termin un vis\" in care fumez trabuc si am pupilele injumatatite sub pleoapa trista, incerc dorinta ca inima sa se topeasca , sa se evapore ca roua tacuta in aerul crispat al diminetii, sa dispara intr-o gara emulata .
Esti atit de obosita de fumul greu de tigare , iubesti
cuvintul liniste, ai vrea sa iti schimbi meseria
sa uiti , sa dormi..
Uneori ai vrea sa fii o meduza ca sa ma
iubesti din adincuri.
Si stai pierduta, atenta la curentii de aer, la simturile mele, la ginduri... doamne, visu-mi nu e vis, ochii mei
patrund lumina diminetii, umbra ti-o port
gonind propria-mi umbra , din rani ai
inceput sa ningi mirosind a padure ,pajisti primavaratice,
topite intr-o lumina de Nirvana, un spatiu ce tremura in
boarea usoara, ce-ti incendiaza pielea cu dulceata
de papadii... vreau apropierea respiratiei tale, dorinta sa nu ia in seama lanturile ce zac la frontiera fiintei.
Sa beau din tine apa cu gust de lemn ...
084.760
0
Nu îmi pare rău, au contraire, mă umplu de o veselie molcomă citind această aromă de lemn, acest îndemn la fericire... Mi s-a părut ciudată dorința asta a ta de a fi iubit de ea \"ca o meduză\", \"meduză\", care, pe lângă acea grație gelatinoasă, e rece și unde mai pui că provoacă alergii și iritații:)
\"din răni ai început să ningi mirosind a pădure\" - frumusețe, magie, naturalețe. Mi-a plăcut cel mai mult.
De fapt, totul...
Cu scuzele de rigoare pentru deranj, Livia îți comunică bucuria ei simțită aici:)