Poezie
Abandonand vantul
Cer de joaca pentru copiii pajistei
2 min lectură·
Mediu
în clipa în care am decis să renunț
la fluturii mei și nu nu era o renunțare
în adevăratul sens
al cuvântului ci doar o amânare mi-am amânat
fluturii în crisalide pline
de răbdare și evident pline
de culoare de fapt chiar îmi aminteam culoarea
mustea în ele ei bine
în clipa aceea m-am trezit
înapoia timpului și nu știu de ce
mâinile mele încercau
să-l buzunărească la început
m-am rușinat și din una din crisalide începuse
să curgă roșul apoi tot
văzând că ti(m)pul nu
se simțea deloc deranjat ba chiar nu se simțea
deloc începuse să-mi placă da chiar începuse
să-mi placă dar cineva era totuși
vinovat de ceva pentru că din crisalidele acelea pe care
le dorisem nici nu mai are importanță cum
le dorisem dar o să spun totuși le dorisem
translucide nu știu de ce toate dar absolut toate
culorile țâșneau se făcuseră peste tot
fântâni arteziene de oranj galben verde
albastru indigo violet și parcă
cineva mai distingea ceva nimeni
nu mai distingea nimic nimeni nu
mai trasa nici o linie riscul era
foarte mare pericolul de înec
era iminent nici zepelinele
nu ne-ar mai fi putut salva așa
că mi-am scos mâinile din buzunare data viitoare
o să angajez mercenari
023201
0
Nu te contrazic absolut deloc, dar deloc, intelegi? Poezia e incarcata, e chiar prea incarcata, de o incarcatura absolut gratuita :)))
Serios acum, stateam si eu de vorba. Ca sa fiu foarte sincera, e mai mult o \"reactie\" decat o poezie si mi-a fost inspirata de un comentariu la o poezie anterioara... Experimentez inca. Multam de trecere, esti binevenit oricand.