Uit...

Cred ca sunt primul vizitator al acestei poezii, desi acum apare deja la \"vizionari\" cifra 2. Toamna asta cred ca trece tare mult prin tine ... Nu pot sa spun decat ca ma bucur ca ceea ce lasa in urma ei este o astfel de poezie, desi pe tine cred ca te doare ...

Poezia asta ma face sa ma gandesc la o plimbare pe malul Dunarii, copaci poate si mere iar strofa in franceza imi da un sentiment aparte care nu pot sa-l explic in cuvinte...
multumesc pentru idei.

și ai grijă de tine!
Clipele frumoase pot șterge ore întregi de nepăsare.
Fii tu, și vor răsări iar, ca niște ghiocei...
frumoasă poezie,

miha

uneori ma intreb atat: suntem sau nu singuri, chiar si atunci cand este cineva langa noi?

uneori da, alteori nu. contează, cred, ce facem cu și din singurătatea noastră și a celui de lângă noi... sufletul de umple tot de la suflet, n-are alimentare... automată.
uneori, însă, chiar ajungem să ne fericim... aproapele, atunci este bucurie și pentru noi. ar fi multe de spus, adevărul, însă, e întotdeauna mai simplu... hai, fruntea sus!

melancolie...pe spatele unei frunze desenasem chipul tau si toamna venise sa fure din vise...mai lasa-ma o clipa, sa-mi culeg fiecare suras din urma, si apoi pleaca cu grija, cu grija...sa nu uit...azi mi-am spus \"esti frumoasa si versul iti cade duios printre ganduri\"...sa fim optimiste,da?

Raluca, ce nume frumos i-ai dat toamnei-ADIO, ești toată numai frunză, ești toata numai dor și, spre mirarea ta poate, nu ești singură, caută cu ochiul sufletului în jur, vei vedea o horă încinsă și tu în mijloc, cu toamna-rochie și primăvara-salba la piept. Nu te opri din dans, auzi melodia?