Cristiana Popp

Incep cu partea asa zis patriota, civica. Din punctul asta de vedere, trebuie sa recunosc ca textul nu m-a impresionat atat de mult. Probabil pentru ca m-am obisnuit atat de mult cu lucrurile astea incat am pierdut capacitatea de a le recepta integral.
Dar din punct de vedere al poeziei am putine de reprosat. Pentru ca imaginile sunt sugestive, pentru ca te poarta intr-o lume sufocanta, agasanta, aglomerata si greu de inteles, dar oarecum familiara, oarecum a ta. Reusesc sa simt un om care scrie de-acasa, un acasa asumat, oarecum prin alianta, dar intrat in fibrele fiintei sale, un acasa pe care nu-l poate renega, dar nici accepta deplin, un acasa pe care l-ar vrea altfel si ii lipseste puterea de a-l schimba.
Insertiile rusesti mi se par oarecum fortate, desi recunosc ca te duc in atmosfera. Sau rectific, m-ar fi dus daca le-as fi putut citi. Nu intelege, rolul lor ar fi deplin daca le-as putea citi fara sa le inteleg. Recunosc insa ca scrise cu litere arabe ar parea false.
Dupa parerea mea, o poezie reusita, convingatoare, care merita citita, gandita, inteleasa si simtita.

Poezia asta simpluta, de 9 ani, na, mie mi-a placut. Tocmai ca usurica si lejera de vara.
Offf, daca ati putea renunta si la chatismele astea din subsol ce bine v-ar sta... Parca sunt o baba, dar pe vremea mea... ne dadeam intalniri prin chat, pe Ym sau in mail, nu faceam lungi discutii dragastoase pe la texte ca ne cenzura nenea Radu cel mare si rau de nu ne vedeam.

Hai sa fim seriosi, poezia fara cititori e un fel de non-sens. Bineinteles ca scriem din exhibitionism, din dorinta de a iesi la rampa si a primi, cat de cat, niste aplauze. Numai ca nu e nimic rau sau condamnabil in asta. Eu personal mi-o asum.
Voi n-ati vazut cati neintelesi sunt pe aici? Sau mai rau, oameni carora daca le spui o parere sar in sus de trei coti s te acuza de tot felul de rautati gratuite, fara a se gandi macar ca s-ar putea sa ai dreptate. Oglinda Nicoletei e putin cam cruda, dar cateodata ne face bine sa ne privim in ea. Dar e greu, foarte greu.
Eu recunosc ca scriu din necesitatea de a-mi pune gandurile pe hartie, ceea ce e deja o indecenta, ca public aici din nevoia de a fi citita, apreciata, laudata, ca ma bucur pentru laude primite la poezii despre care eu stiu ca nu sunt stralucite, ca obisnuiam sa ma supar rau la critici, ca toate mi se pareau neintemeiate si rautacioase, ca intre timp m-am obisnuit si ma comport cat de cat normal, ca inclusiv aceste marturisiri le fac dintr-o oarecare necesitate de a fi observata si astfel sunt intr-un cerc vicios fara iesire. Am zis.

Uite, ca tot vorbeam de generozitate, mi-am dat seama ca am comis o mare meschinarie in comentariul de raspuns adresat Simonei Marcu. Din egoismul meu de femeie implinita am minimalizat importanta celorlalte iubiri si asta e un semn de rautate.
Nu stiu, uneori trec dintr-o extrema in alta, de la o spaima nejustificata la o siguranta ofensatoare. Asta arata insa ca poezia e sincera, cat se poate de sincera si, ca orice sinceritate, are neajunsurile ei.

Carmen, esti atat de dulce si draguta incat te-am indragit pe loc. Si eu sunt atehnica, nu te ingrijora. Poezia e a ta din toata inima si nu trebuie sa-mi multumesti. Mi-ai facut o bucurie imensa cu inocenta ta de cititor generos.
Sa-ti spun un secret: poezia aceea, a ta, mi-e foarte draga, dar nu e o poezie foarte buna. Cel putin din punct de vedere al unui critic avizat. Dar ea e scrisa tocmai pentru sufletele ca al tau si isi indeplineste din plin menirea. Sunt fericita pentru emotia ta si nici o multumire nu ar fi de-ajuns ca sa-ti plateasca gestul. Ai facut fericita o necunoscuta si asta e, adesea, foarte greu.
Eu am rar acces la net, dar iti las o adresa: brigaela@yahoo.com

Luiza, eu nu stiam ca pot exista lucruri atat de frumoase precum ce am simtit scriind poezia asta. Spune-mi tu,exista ceva mai tandru, mai intim si mai erotic decat drumul acela impreuna la baie la 3 dimineata?

Cred ca am reluat vechea mea obsesie pentru gramatica. Pagina ta e plina de greseli: titluri (sti in loc de stii), motto (a fii in loc de a fi), biografie (sant in loc de sunt), versuri (mie dor in loc de mi-e dor). In conditiile date eu cred ca pierzi un timp pretios scriind poezie, timp pe care il poti folosi mult mai bine invatand gramatica claselor primare. Apoi, abia dupa ce vei sti rigorile limbii in care scrii, te vei putea desfasura in voie si vei creste.

Poti corecta te rog si greselile semnalate? In subsolul paginii ai un link care iti permite editarea textelor.
Si mai am o sugestie: incearca putina originalitate, lumea e interesata sa afle ce gandesti si ce simti tu cu adevarat, nu ceea ce spun altii. Ultimul vers este atat de celebru, incat nici copiat nu pot zice ca ar fi. Vreau sa-l citesc pe Catalin, nu din intelepciunea popoarelor.

Eu sunt Cristiana, Iuliana e un nume frumos, dar nu-i al meu. Da, Vlade, doctorita din Craiova sunt eu si poezia mi-a apartinut. Acum am daruit-o Mihaelei Carmen Visalon care a citit-o mai frumos decat as fi putut-o scrie eu vreodata.
Ma bucur mult sa-mi gasesc numele in subsolul uneia dintre poeziile tale. E o onoare.

Mihai, dupa cum stii, femeia e un animal mai mult sau mai putin domestic care traieste pe langa casa omului si se hraneste cu zilele lui. Multumesc de trecerea instelata, e importanta venind de la un barbat.
Silvia, am descoperit ca femeia din mine infloreste sub atingerea vrajita a unei iubiri de vis. Si poezia isi urmeaza cursul. Multumesc.
Carmen, carmen, habar nu ai ce bucurie incantatoare mi-ai facut. Am vazut comentariul din subsolul poeziei lui Vladi. Nu, nu ma supar ca mi-ai zis Iuliana. Se intampla. Bucuria pe care mi-ai facut-o e atat de mare, incat iti voi darui tie poezia aceea, poezie scrisa in urma unui vis. E a ta, draga mea, sa-ti bucure sufletul.
Simona, noi ne stim de pe vremuri frumoase si trecute. Nu, nu e dezamagire aici. E o poezie izvorata din cea mai frumoasa dragoste la care pot visa oamenii. Si, asa cum s-a spus pe aici e un fel de egoism al femeii indragostite, un fel de declaratie de invingatoare la adresa altor femei, celorlalte femei trecute prin bratele barbatului acesta ce acum e al meu, femei care au pierdut comoara descoperita de mine. Si nu mai imi pasa de poeziile pe care ele le-au primit in dar, caci eu am primit aceasta poezie, nescrisa de el,ci de mine lui. Fericirea e simpla, draga mea draga, fericirea inseamna sa te trezesti in bratele unui barbat si sa stii ca ti-ai gasit locul. Restul sunt cuvinte.
Mihai, cantata, ei la asta nu ma gandisem. Mi-ar placea si mie. Multumesc de idee.
Tudor, femeia aceasta cand tace viseaza la dragostea ei si la cele atat de multe pe care aceasta dragoste le va naste. Celelalte sunt doar femei care sper sa gaseasca candva ceea ce ele au pierdut si eu am gasit intr-o clipa in care uitasem sa mai sper.
Paul, da, ai dreptate, ultimul vers e prea explicit, dar ma dore inima sa-l scot de acolo. E prea adevarat, e marca mea asupra acestei poezii.
Luminita, tu ai surprins exact despre ce e vorba. As striga in Agora aceasta iubirea a mea, numai a mea si tot nu mi-ar fi de ajuns. Da, da, e implinire.

Asta e o poezie ceva mai veche, pe care aproape o uitasem. Da, si eu am remarcat prima strofa la aceasta citire :)
Ciprian, din fericire dragostea aceeaa despre care scriam pe aici inca traieste si e frumoasa tare. Am cautat-o mult, dar gasirea ei face cat o mie de cautari.
Liviu, ai dreptate, sunt ceva preotizatati pe acolo. Ar cam trebui sa ma dezvat de obiceiul asta de a sti ca scriu poezie. E daunator.
Silvia, tu, ca si mine simti mai mult decat intelegi poezia. Stiu ca acolo sunt niste poetizari excesive, care, culmea, desi stiu asta, imi plac si mie. Am stiut de cand am scris poezia si am stiut ca sunt suflete care traiesc poezie care vor simti ce am vrut eu sa spun acolo. Recunosc ca din punct de vedere strict al poeziei, al literaturii, versurile alea sunt slabe, dar ele sunt pentru suflete curate ca al tau.

Ca de obicei poezie intens personala, de care ma apropii cu emotia cu care asculti o marturisire personala si spun: tu stii cel mai bine ca sa faci, dar oare nu-i destula tacere?

Text foarte bun, n-as fi crezut dupa titlu. Am uneori surprize frumoase.
Atat de frumoasa incat ma chinui sa fac celebrul comentariu argumentat pentru o steluta, meritata (dau azi stelute insilor cu pseudonime ciudate).
Temele astea religioase sunt asa de folosite si de obicei in acelasi mod incat aproape ca stii dupa titlu cei vei citi in text. Fiecare are o perioada cand il apuca o revolta, uite-asa de dragul revoltei si o pune pe hartie, uite-asa de dragul hartiei. Nu e deloc cazul aici. Din simplul fapt ca, mi se pare mie, textul nu e scris de dragul scrisului. Mi s-a parut, desigur ma pot insela, un text scris oarecum dintr-un condei, un moment de inspiratie pus la cald pe hartie, lucrat putin si prin urmare proaspat si lipsit de pseudo-pretentii literare. dac nu e asa, daca e un text lucrat, slefuit, gandit pana la ultima silaba, cu atat de mare e meritul autorului.
Pana la un punct literatura se face cu astfel de exercitii de sinceritate, facute desigur de cine trebuie. Dincolo de acel punct incepe altceva, mult mai greu, de care nu are rost sa vorbesc aici.
E o poezie fara nuanta personala violenta, de aceea se sustine. Poate ca primul vers nu e tocmai promitator si i-as face ceva, dar in acelasi timp poate reprezenta ceva din farmecul poeziei care nu se dezvaluie chiar de pe primul rand, ca un fel de femeie putin nazuroasa:)

Eu sunt de parere ca aceasta poezie e un joc de cuvinte pur si simplu, in care se urmareste doar efectul sonor in detrimentul ideii sau emotiei estetice. Se poate scrie si asa, in joaca, ca exercitiu sau experiment, dar ce-i mult strica. De altfel, de la un exercitiu de forma m-as astepta la rime mai putin banale, mai putin tocite, deoarece nu exista impunerea unei idei si atunci se poate lucra forma. E convingator exercitiul dn punct de vedere muzical, restul...

Daca asta e poezia aparent copiata, eu zic sa o lasam balta. Ideea e atat de banala si uzitata incat nu mai poate fi furata. Sa fim seriosi, am mai zis, astea nu sunt poezii. Sunt niste randuri chinuite, brodate pe o schita de idee fara nimic originala, cu o realizare care lasa mult de dorit. Nimeni nu copiaza din astea, din simplul motiv ca tuturor ne trec truisme si clisee in astea prin cap.
De citit citeste cineva pe aici? Dar literatura nu din astea...

Typos sunt greselile de tiparire. Sincer cred ca aici editorul se refera la greselile flagrante de limba romana comise intentionat pentru a pastra oarecum un ritm, de altfel incalcat de multe ori. Ti s-a atras finut atentia ca nu folosesti corect limba romana, fapt pentru care pastrarea ritmului nu e o scuza. Asadar, daca stii care-s greselile, corecteaza-le, daca nu, cauta-le cu un dictionar in mana.
Aaaa, si inca o greseala, chiar de typos: spatiu se lasa dupa fiecare semn de punctuatie, inclusiv dupa virgula, nu inainte.

Dar pareri de genul \"admirabil text\" nu trebuiau argumentate? Nu e jignitor pentru Angela Furtuna sa primeasca vaicareli laudative fara urma de argument? Sau numai criticile fac rau la ten, laudale pot fi aruncate cu toptanul. Mi se pare curioasa aceasta metoda de a face praf textele unui autor numai pentru ca parerea lui nu-ti convine. In ordinea asta de idei, nici steluta ta la textul respectiv nu e argumentata conform regulamentului.
Asadar eu cred ca parerea lui Ziggy e argumentata si nu jigneste pe nimeni. In schimb tu reusesti sa ii sari asa de urat la beregata, incat m-am revoltat eu, total in afara problemei.

Eu nu mai inteleg nimic. Cine spune ca un autor de poezii slabe nu poate fi un bun critic. Nu stiu ce a spus acest om sub textul Angelei Furtuna, dar eu cred ca un om care publica asteapta pareri de la toti cititorii. Daca scrie numai pentru initiati, sau numai pentru poeti buni, sau numai pentru oameni care poarta 38 la pantof, sa faca bine sa precizeze.
Mi se pare jignitoare afirmatia ca Angela furtuna nu poate primi sfaturi de la cineva. De ce, ma rog? E vreo parere mai demna de a fi spusa decat alta? Atunci, permiteti-mi sa spun ca asta nu e literatura, aceea care nu asteapta reactia publicului, a cititorilor.

A fost o vreme cand poate si eu as fi simtit mai putin poezia ta. O vreme a cuvintelor mari si a teribilismului. Din fericire sunt deschisa altr pareri si un om drag mie mi-a aratat unde greseam. Probabil nici nu greseam in mod esential, era doar o fatada. Cris, uneori poezia nu are definitie universala. Uneori in fuga dupa vers pierdem din vedere poezia.
Eu sunt in continuare impotriva poeziilor in care sensibilitatea in exces e in detrimentul ideii, sunt impotriva textelor siropoase. Dar nu ma pot impiedica sa vad un text bun acolo unde e doar pentru ca este un text sensibil in acelasi timp. Nu poeziei sensibilicioase, dar da hotarat poeziei sensbile, simple si adevarate.
Oricum, persoana cre mi-a aratat textele tale e un om priceput la poezie. Crede-ma, poti avea incredere in parerea lui.

Un text simplu si am invatat demult ca poezia adevarata e simpla si curata. Nu mi se pare deloc demodata, poate in masura in care gustul meu estetic e perimat, dar, ca sa-ti folosesc cuvantul, nu cred ca arta e perisabila, nu cred ca emotia estetica se naste altfel azi decat acum o mie de ani. Pana la urma cuvantul are valoare atata timp cat poarta un inteles, altfel e doar un urlet in pustie. Cuvantul e poezie atunci cand isi atinge si cutremura scriitorul deopotriva cu cititorul.
Melodiile se pot schimba, ca la un tonmat blocat, dar ritmul, acel ritm profund si aprins a ramas acelasi. Auzi chitara, nu?

Ar fi mai usor si mai placut de citit daca ti-ai redacta textul conform normelor de scriere: corect, fara greseli de ortografie, cu spatii dupa semnele de punctuatie, etc. Chiar daca esti incepatoare, exista niste minime reguli care ne asigura ca vorbim aceeasi limba.
Textul nu cred sa aiba valente literare. E bun pentru a-ti \"face\" mana in masura in care ai sa-l lucrezi, slefuiesti pana vei scoate tot ce se poate din el pentru ca apoi sa-l arunci si sa scrii unul care in forma initiala sa fie mai bun decat acesta in forma finala. Autocenzura este cel mai bun instrument.
Succes!