cristos

Text foarte bun, n-as fi crezut dupa titlu. Am uneori surprize frumoase.
Atat de frumoasa incat ma chinui sa fac celebrul comentariu argumentat pentru o steluta, meritata (dau azi stelute insilor cu pseudonime ciudate).
Temele astea religioase sunt asa de folosite si de obicei in acelasi mod incat aproape ca stii dupa titlu cei vei citi in text. Fiecare are o perioada cand il apuca o revolta, uite-asa de dragul revoltei si o pune pe hartie, uite-asa de dragul hartiei. Nu e deloc cazul aici. Din simplul fapt ca, mi se pare mie, textul nu e scris de dragul scrisului. Mi s-a parut, desigur ma pot insela, un text scris oarecum dintr-un condei, un moment de inspiratie pus la cald pe hartie, lucrat putin si prin urmare proaspat si lipsit de pseudo-pretentii literare. dac nu e asa, daca e un text lucrat, slefuit, gandit pana la ultima silaba, cu atat de mare e meritul autorului.
Pana la un punct literatura se face cu astfel de exercitii de sinceritate, facute desigur de cine trebuie. Dincolo de acel punct incepe altceva, mult mai greu, de care nu are rost sa vorbesc aici.
E o poezie fara nuanta personala violenta, de aceea se sustine. Poate ca primul vers nu e tocmai promitator si i-as face ceva, dar in acelasi timp poate reprezenta ceva din farmecul poeziei care nu se dezvaluie chiar de pe primul rand, ca un fel de femeie putin nazuroasa:)