CPCristiana Popp
Verificat@cristiana-popp
Bucuresti
„I guess I'll always be a soldier of fortune”
Nascuta pe 3.10.1978, la Craiova. Casatorita cu un om extraordinar si un poet adevarat. Anatomopatolog la Bucuresti. M-am nascut prea tarziu si voi muri cu intarziere... brigaela@yahoo.com
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Textul este suficient de realist pentru a trece cu vederea unele stangacii stilistice. Nu e un eseu, cum se spune mai sus, dar probabil nici nu s-a vrut unul. E o relatare a vietii asa cum e ea si sensibilitatile inutile nu-si au locul. Asta spune un medic anatomopatolog...
Pe textul:
„Sunt student la medicină..." de Roxana Sonea
0 suflu
ContextDa, merita facuta o colectie. Poate ca mai merita si sa tai din codita reportajului pentru ca mie mi se pare destul de lung si nu sficient de alert pentru o citire pe internet. Si sa nu uit: ai o greseluta strecurata pe undeva: vreun, nu vre-un
Pe textul:
„Oh, Canada…" de Hanna Segal
0 suflu
Context</i></i>Recunosc ca pentru mine textele tale (spun texte pentru ca pe acesta eu il simt poezie si inca nu m-am lamurit de ce nu e sau n-ar fi) reprezinta adesea o provocare importanta. Le citesc, le recitesc, le rascitesc, gasesc adesea asa-zise piste false, te gasesc pe tine, sau cel putin mi se pare ca te-as gasi.
De data asta, in aparenta, am de-a face cu un text ceva mai simplu, dar care lasa multe usite spre lumea ta. Ma simt ca si cum as trage cu ochiul pe gaura cheii la o camera indepartata in care doua personaje si un fel de iubire se misca in ritmul unei muzici pe care nu o aud. Miscarile lor atetozice ma tin legata cu fire invizibile de usa aceea. Din cand in cand se aude cate un sunet, cate un cuvant care desemneaza lipsa unei cratme si atunci imi amintesc ce si cum doar pentru o clipa pentru ca revin prinsa in mirajul dansului fara muzica.
De data asta, in aparenta, am de-a face cu un text ceva mai simplu, dar care lasa multe usite spre lumea ta. Ma simt ca si cum as trage cu ochiul pe gaura cheii la o camera indepartata in care doua personaje si un fel de iubire se misca in ritmul unei muzici pe care nu o aud. Miscarile lor atetozice ma tin legata cu fire invizibile de usa aceea. Din cand in cand se aude cate un sunet, cate un cuvant care desemneaza lipsa unei cratme si atunci imi amintesc ce si cum doar pentru o clipa pentru ca revin prinsa in mirajul dansului fara muzica.
Pe textul:
„Mirose" de Ioana Barac Grigore
0 suflu
ContextPoeziile intitulate asa sunt fie foarte bune, fie slabe. Stiam ca, fiind in pagina ta, poezia asta nu are cum sa fie slaba, dar recunosc ca ea a fost o surpriza pentru mine fiindca nu ma asteptam sa fie atat de buna. E o poezie destul de diferita de ceea ce scrii tu in general, dar imi amintesc prea bine ca tu nu ai un stil oarecare, ci scrii asa cum iti dicteaza momentul.
Poezia e practic pefect construita, extrem de simpla in aparenta, fiecare vers deschizand insa lumi noi, in perfecta legatura, succedandu-se conform unei logici interne lirice de nezdruncinat. Finalul m-a zguduit, ca mai toate finalurile tale si am zis: iata un om care isi cunoaste sufletul. Si cate ar mai fi de cunoscut in tine, Ted...
Poezia e practic pefect construita, extrem de simpla in aparenta, fiecare vers deschizand insa lumi noi, in perfecta legatura, succedandu-se conform unei logici interne lirice de nezdruncinat. Finalul m-a zguduit, ca mai toate finalurile tale si am zis: iata un om care isi cunoaste sufletul. Si cate ar mai fi de cunoscut in tine, Ted...
Pe textul:
„autoportret" de Vasile Munteanu
Recomandat0 suflu
ContextSache, am ras si eu, sa stii. Mi-o si imaginez pe Argentina infiorand vecinii pasnici din Floreasca. Restul e istorie si lacrimi de ras.
Pe textul:
„Trofeul" de Sorin Teodoriu
0 suflu
ContextElia, ne reintalnim, desigur. Si tu esti tot darnica in pagina mea. Multumesc de citire si intelegere.
Carmen, exercitiile mele sunt pentru prieteni. Am mai spus undeva: acesta este cadoul pe care il fac eu celor ce imi citesc scrierile: cartile mele. Cartile care m-au pus pe ganduri, care mi-au schimbat o rotita din angrenajul complicat al ratiunii. Despre credite, ce sa spun. Nu stii o banca care sa-mi dea si mie unul? Ca nevoie, slava Domnului, as avea.
Carmen, exercitiile mele sunt pentru prieteni. Am mai spus undeva: acesta este cadoul pe care il fac eu celor ce imi citesc scrierile: cartile mele. Cartile care m-au pus pe ganduri, care mi-au schimbat o rotita din angrenajul complicat al ratiunii. Despre credite, ce sa spun. Nu stii o banca care sa-mi dea si mie unul? Ca nevoie, slava Domnului, as avea.
Pe textul:
„Un paragraf" de Cristiana Popp
0 suflu
ContextElena, asta sunt eu: feminina, pasionala, puternica. Desigur, in zilele mele bune. Alteori sunt doar un catelus speriat si fara casa. De cele mai multe ori sunt doar o indragostita oarecare, ca acum.
Multumesc de trecere.
Multumesc de trecere.
Pe textul:
„Celelalte femei" de Cristiana Popp
0 suflu
ContextTed, Ted, ce naiba as putea sa spun pe aici? Cred ca demult, intr-o vreme a unei inocente definitiv irosite, scrisesem ceva oarecum asemanator, atat ca idee cat si ca muzicalitate. Nu reusisem ce scrii tu aici, intre noi stii bine ca sunt mari diferente la capitolul asta. Dar ma gandeam acum, prin ce alchimie magica ai potrivit si tu acestor idei acest ritm? Cum s-a intamplat ca sonoritatea asta de bocet sincopat sa atinga doi oameni in momente atat de diferite ale vietii lor.
Eu, aici, am regasit o Cristiana care nu va mai sti sa gandeasca vreodata, dar careia nu-i duc dorul. O Cristiana din care s-a nascut o alta si apoi cea care sunt azi. Ce dor mi-era de Cristiana aceea...
Am o strofa pe care, asa cum spunea cineva o voi lua cu mine in camaruta mea de la marginea marelui oras. Iat-o:
dar ce te faci de încă nu-ți vei plini chemarea
și vei găsi pe-acolo oglinzi și mai mioape
parale n-ai un suflet îl vinzi numai o dată
mai bine rogi un frate de viu să te îngroape
Eu, aici, am regasit o Cristiana care nu va mai sti sa gandeasca vreodata, dar careia nu-i duc dorul. O Cristiana din care s-a nascut o alta si apoi cea care sunt azi. Ce dor mi-era de Cristiana aceea...
Am o strofa pe care, asa cum spunea cineva o voi lua cu mine in camaruta mea de la marginea marelui oras. Iat-o:
dar ce te faci de încă nu-ți vei plini chemarea
și vei găsi pe-acolo oglinzi și mai mioape
parale n-ai un suflet îl vinzi numai o dată
mai bine rogi un frate de viu să te îngroape
Pe textul:
„stârnind milă unui demon" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextLipsit? Ehei, s-ar putea spune multe la capitolul asta, desi, intr-un fel n-ai lipsit deloc.
Nu te regasesc acelasi, mici schimbari au intervenit pe aici pe colo. Poate putina resemnare? Multa tristete, dar si ceva nespus, ceva care miroase a vis si primavaratic.
O citez pe Nia: \"frumos\".
Nu te regasesc acelasi, mici schimbari au intervenit pe aici pe colo. Poate putina resemnare? Multa tristete, dar si ceva nespus, ceva care miroase a vis si primavaratic.
O citez pe Nia: \"frumos\".
Pe textul:
„unu și jumătate" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextEu chiar cred ca aici se uzeaza de un cliseu, de o idee invechita, dar impresia mea este ca rezultatul e unul interesant. Poezia Cameliei, in general, daca stau si ma gandesc, are un farmec aparte, o prospetime destul de rar intalnita chiar daca asta nu se explica prin noutatea ideii sau a formularii. Poezia Cameliei are inocenta, are suflu, e ca un copil care iti face o fata de masa din hartie creponata: nu e perfecta, dar e unica si are un aer de prospetime. Mi se pare destul de greu de realizat asta si o citesc cu placere pentru gura de aer primavaratic pe care mi-o ofera lectura.
Pe textul:
„Aură de poet" de Camelia Petre
Recomandat0 suflu
ContextDa, Cristian, traim toti intr-o mare minciuna, nu stiai? Ei, si ce-i cu asta. Unora le place. Totul e fals si lipsit de rost si asa o sa fie pana la capatul zilelor.
Imi iarta sarcasmul, viata ma invata sa fiu asa...
Imi iarta sarcasmul, viata ma invata sa fiu asa...
Pe textul:
„buletin de stiri" de Cristian Oravitan
0 suflu
ContextVa multumesc tuturor de trecerile instelate si luminate si va doresc multa lumina in suflete.
Pe textul:
„Căutând" de Cristiana Popp
Recomandat0 suflu
ContextCostin, nu stiu daca e trist, mai degraba descumpanitor. Senzatie ciudata tare sa n-ai un loc caruia sa-i zici acasa. In ultima vreme pendulez intre trei locatii. Pe una o urasc, de una am fugit, cea de-a treia nu e a mea. Nici una nu mai e acasa. Bratele unui barbat sunt acum acasa pentru mine. Cat despre tata... El e undeva, intr-un cimitir care azi a mirosit a acasa...
Pe textul:
„Căutând" de Cristiana Popp
Recomandat0 suflu
ContextUn scenariu aparent simplu si tocmai de aia expresiv si impresionant. Eu l-am vazut derulandu-se in alb-negru, ca un fragment din Hitchcock si parca aud o muzica in surdina, nu stiu ce exact, o trompeta stinsa, undeva departe.
Pe textul:
„Inghetata" de dorinMOLDOVEANU
0 suflu
ContextPoezie convingatoare, onstruita corect (poate prea corect) si de aceea cu o nota de falsitate. Cu un fel de final asteptat, chestie care invariabil lasa un gol la incheiere.
Despre ostaticii din Irak, ce sa-ti spun? Numai de bine. S-au dus de capul lor, de ce trebuie acum schimbata politicaunei tari pentru a le rascumpara nebunia. Candva va trebui fiecare sa invete sa-si asume propriile fapte si sa-si plateasca greselile. Imi pare rau de familiile lor, dar ei si-au facut-o cu mana lor si isi merita soarta. Inconstienta se plateste, e trist ca uneori cu viata, dar asta e... Oricat de cinica as parea, eu cred ca atunci cand pleci aiurea, caine surd la vanatoare te astepti la ce e mai rau si nu te apuci cand ti se intampla sa cersesti mila de la altii.
Despre ostaticii din Irak, ce sa-ti spun? Numai de bine. S-au dus de capul lor, de ce trebuie acum schimbata politicaunei tari pentru a le rascumpara nebunia. Candva va trebui fiecare sa invete sa-si asume propriile fapte si sa-si plateasca greselile. Imi pare rau de familiile lor, dar ei si-au facut-o cu mana lor si isi merita soarta. Inconstienta se plateste, e trist ca uneori cu viata, dar asta e... Oricat de cinica as parea, eu cred ca atunci cand pleci aiurea, caine surd la vanatoare te astepti la ce e mai rau si nu te apuci cand ti se intampla sa cersesti mila de la altii.
Pe textul:
„buletin de stiri" de Cristian Oravitan
0 suflu
ContextUite un cititor atent si avizat. Multumesc, ai intuit perfect, chiar daca, trebuie sa recunosc, nici cu dictionarul n-as fi putut sa explic atat de bine. Ma simt cumva dezgolita, ai spus ceea ce am vrut eu altfel, intr-un mod care mie mi se pare artificial, dar care in randurile tale apare natural.
Pe textul:
„Căutând" de Cristiana Popp
Recomandat0 suflu
ContextCred ca exista un rost pentru care Hristos a fost barbat. Pentru mine acest gen de sacrificiu e profund masculin, nu stiu de ce, poate fiindca femeia are un alt fel de martiriu, unul indelungat si tacut, fara o acutizare dramatica. De aceea ideea unei \"hristoase\" mi se pare falsa si neconvingatoare.
Sa nu uit, mai pune tu o cratima pe unde ai mancat-o din greseala si din convingerea ca inversiunile sunt poetice.
Sa nu uit, mai pune tu o cratima pe unde ai mancat-o din greseala si din convingerea ca inversiunile sunt poetice.
Pe textul:
„Hristoasă" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextConvingatoare imagine. Cel putin pentru mine. Cateva cuvinte, nici prea multe, nici putine, o emotie, o idee. Simplu, dar pe mine m-a convins.
Pe textul:
„oscilatie" de Nuta Craciun
0 suflu
ContextUn singur vers, cat o intreaga poezie. Un singur vers care m-a incantat, restul nu mai conteaza.
Genul acesta de poezie e destul de greu de scris, e foarte dificil sa prinzi ideea in corsetul prozodiei fara sa o diluezi si, in acelasi timp, sa nu cazi in banal sau desuet. Nu simt ca ai reusi peste tot, dar versul ala ma innebuneste. Mi se pare rupt parca dintr-o alta poezie, mi se pare aproape clasic, l-as trece in manuale. Esti curioasa sa stii care e? Mai ca nu ti-as spune, fiindca
sunt aproape convinsa ca stii.
Totusi: Și grâul se-mbătase cu-o vadră de lumină
Genul acesta de poezie e destul de greu de scris, e foarte dificil sa prinzi ideea in corsetul prozodiei fara sa o diluezi si, in acelasi timp, sa nu cazi in banal sau desuet. Nu simt ca ai reusi peste tot, dar versul ala ma innebuneste. Mi se pare rupt parca dintr-o alta poezie, mi se pare aproape clasic, l-as trece in manuale. Esti curioasa sa stii care e? Mai ca nu ti-as spune, fiindca
sunt aproape convinsa ca stii.
Totusi: Și grâul se-mbătase cu-o vadră de lumină
Pe textul:
„Copilul astrelor" de Elena Albu
0 suflu
ContextFiind un text personal, poate ar trebui sa nu comentez, dar am sa o fac, incredintand autoarea de bunele mele intentii.
Tu reusesti sa scrii versuri clasice intr-o forma aproape perfecta, dar, uneori, ca mai sus, ideea se dilueaza, se banalizeaza datorita efortului de a o aduce in limitele prozodiei. Simt o oarecare naturalete in scrierea ta, dar forma e doara o prezentare, necesara, dar niciodata suficienta. Citesc poezie, sau literatura in general pentru idee si ma simt oarecum dezamagita cand gasesc doar o forma aproape perfecta si atat...
Tu reusesti sa scrii versuri clasice intr-o forma aproape perfecta, dar, uneori, ca mai sus, ideea se dilueaza, se banalizeaza datorita efortului de a o aduce in limitele prozodiei. Simt o oarecare naturalete in scrierea ta, dar forma e doara o prezentare, necesara, dar niciodata suficienta. Citesc poezie, sau literatura in general pentru idee si ma simt oarecum dezamagita cand gasesc doar o forma aproape perfecta si atat...
Pe textul:
„Azi toate le privesc cu duioșie" de Nicoleta Tase
0 suflu
Context