Cristiana Popp

Uneori noptile imi urla si mie in timpane, trimitandu-mi cosmaruri cumplite. Nu scriu niciodata atunci. De teama ca sangele scurgandu-se pe pereti a mai fost visat si de altii, de toti poate chiar. Ce vreau eu sa zic e ca exista un oarecare cliseu aici, incluzand si sinestezia.
Dar stiu ca senzatia e reala, sper sa n-o am si in noaptea asta...

Ochii, cale de patrundere in adancul unei fiinte, in esenta ei, in tot ce a strans si a ascuns de la nasterea lumii. Te trezesti cateodata intr-o dimineata incarcata doar de amintiri a ceea ce a fost, ar fi putut fi sau poate chiar va fi. Care-i oare gustul pleoapelor ei? Poate ti-l vei aminti maine dimineata, devreme, cand prima raza verzuie se va rasfrange pe perna.

Ma nene, eu te citesc constant, pe ochii mei. Da\' nu te comentez de frica sa nu inoportunez. Tu stii ca pentru mine ramai genial. De data asta nu putui sa ma abtin. Ehe, nene, nene, daca nu erai cam copt mata pentru gutuile mele, ce poezii din astea as fi vrut sa-mi scrii...:)
Liviu, uit de fiecare data ce magician al prozodiei esti. Si tu imi amintesti de fiecare data si mai frumos. Tare mi-a placut, totul. De la titlu la zambetul care mi-a ramas agatat in coltul buzelor. Multam, te mai astept la San Marco.

Imi place curgerea acestei poezii, cu metafore neaglomerate, lasandu-ma sa respir si sa visez intre ele. Masa lupilor nu stiu de ce mi-a amintit iar de cateva imagini vazute la televizor saptamana asta, ultima data cand am avut curajul sa-l deschid. Mi-a amintit cum peste tot se gasesc cativa lupi gata sa se aseze la o masa blestemata si sa se imbuibe cu carnea copiiilor nostri.
As renunta la formularea \"furtunile se odihnesc
la mal\", mi se pare oarecum tocita, nu stiu, nu mi-a sunta bine acolo. Dar oricum un poem foarte bun, simplu si coplesitor.

Un poem mimnunat, curgand nu fara involburari, care te apuca in ghearele lui si ti se infige in suflet. Pentru el si pentru femeia aceea minunata pe care cred ca o cunosc, permite-mi sa ofer acest gest de recunoastere.

Am calcat o promisiune pe care mi-o facusem mai demult si am intrat aici. Si nu-mi pare rau. Fiindca ma regasesc in poezia asta. Atat de mult ca eu as fi incadrat-o la personale.

Si eu cred ca vorbele sunt de prisos. Am citit textul la postare si spusesei cam tot ce as fi zis si eu. Acum am urmarit la stirile de 9 reportaje facute dupa \"rezolvarea situatiei\". Prin natura meseriei mele si probabil datorita faptului ca prin vine imi curge un amestec echilibrat de apa si gheata, nu ma prea impresioneaza multe. Dar acum sunt cutremurata. ma urmareste imaginea talpilor insangerate ale unui cadavru. Pentru mine e o fetita, desi trupul ii era acoperit si nu stiu ce era. Dar e o fetita. Prin varsta putea fi a mea. Asa ca am dreptul s-o plang. Dar nu pot. Singurele cuvinte care imi vin in minte sunt niste injuraturi romanesti pline de naduf. Injuraturi pentru toti aceia ce intr-un fel sau altul au rapit viata fetitei mele cu talpi insangerate. Si credeti-ma, ma simt si eu responsabila, doar pentru ca exist si privesc imaginile alea fara sa fac nimic. Doar scriu aici. Degeaba...

Acesta nu e un haiku, indiferent ce reguli aplici. Nu respecta absolut nici una. Poate fi o poezie scurta, asta da, dar nu haiku. Ideea frumoasa si veche, veche...

Voi cititi mai frumos decat scriu eu, pe cuvant. Asta fiindca sunteti voi frumosi.

O sa renunt la pronumele de politete nu fiindca nu te-as respecta, ci fiindca il folosesc greoi pe internet si comentariul meu de mai sus in care amestec aiurea \"tu\" si \"dumneavoastra\" e o dovada. Stii care e problema scepticismului? Ca uneori apar oameni curati si noi ne indoim. Poate nu sunt obiectiva. Dar nu-l cunosc pe Claudiu Tosa. Ba mai mult, dintre voi doi, te citesc mult mai des pe tine decat pe el. Nu intervin in toate polemicile, doar uneori.
Din ce am citit eu pe tine te-au atacat oameni pentru care nu aveam nici un respect. Atunci de ce sa intervin? De data asta insa tu l-ai atacat nemeritat pe Claudiu. Si daca am intervenit, am facut-o din respect fata de tine. Asa ca da, sunt subiectiva. Nu ma crede, e dreptul tau. Dar de meschinarie sa nu ma acuzi. Ca mi-e straina. Poate e deranjant tonul meu. N-as vrea.
Te asigur de cele mai bune intentii ale mele. Dar si de dezamagirea mea obiectiva, sincera si lipsita de orice idealism. Sunt prea batrana pentru idealism. Asta nu inseamna ca nu pot sa solicit respect cand e cazul.

Multumesc mult, Claudiu, de trecere. Am scos boldul. Mi-ar face o deosebita placere daca ai comenta textele mele. Asta sau altele. Nu conteaza ca sunt la personale. Daca le-am publicat aici imi asum orice parere. Nu am sensibilitati exagerate.
De ce e textul asta la personale? Fiindca e un fel de adnotare de jurnal, scrisa direct pe site. Deci nu are valoare literara, iar valoare personala are doar azi. Am invatat ca din astfel de exercitii poti scoate perle. Rar, e drept.
Imi pare rau ca te-am intristat. Acesta este un text optimist scris intr-o perioada frumoasa a vietii mele. Dar daca te-a atins, inseamna ca nu e chiar asa de slab.

Eu nu tin partea nimanui aici, dar cred ca deja regulile comportarii civilizate au fost incalcate. Nu ma intereseaza ca poezia e dedicata sau mai stiu eu ce. E pusa aici, e buna sa fie criticata, analizata, laudata. Daca nu, autorul sa inchida lista de comentarii si cu asta basta.
Nici mie personal nu imi place. Dintr-o mie de motive. Cel mai simplu e ca inventarea de cuvinte nu e o lauda sau o calitate. Nu cred ca s-au terminat cuvintele din dictionar, e vina noastra ca nu mai putem spune nimic nou cu ele. Si atunci, pentru a ne masca neputinta, inventam altele. Uzez si eu de acest artificiu, dar il consider o slabiciune.
Mai cred ca interventia lui Claudiu Tosa a fost corecta si argumentata. Nu e atac la persoana, nu e injurie. E pur si simplu o critica pentru care merita multumiri. Fiindca a citit, s-a gandit si si-a spus parerea. Daca ea nu coincide cu a celorlalti asta nu inseamna ca este prost sau rau intentionat. Pur si simplu are o alta parere si are dreptul sa si-o exprime.
Accept si argumentul domnului Herinean privind nivelul lui Claudiu. Poate ca unele comentarii ale sale nu sunt la fel de bine argumentate ca acesta sau reprezinta chiar iesiri violente. Eu n-am citit asa ceva semnat de Claudiu Tosa, dar nici nu pot sustine ca nu exista. Dar am o intrebare: oare comentariul domnului Virgil Titarenco intitulat \"sobolanul\" nu poate fi considerat ca depasind limitele limbajului decent? Eu asa cred.
Nu mi-as fi permis niciodata un asemenea comportament fata de un cititor de al meu. Dar poate conceptiile mele demodate nu sunt impartasite de nimeni. Pacat, domnule Titarenco, foarte pacat. Prezenta/absenta mea nu conteaza pentru dumneavoastra. Dar eu stiu ca plec foarte dezamagita. Si-mi pare rau. Ba mai mult, chiar mi-e un pic rusine, pentru dumneavoastra, nu pentru mine.

Elia, multumesc. Acesta e secretul. Si daca tu te numeri printre cititoarele fidele ale articolelor mele si implicit ale cartilor mele, asta e o onoare. Sunt emotionata, Elia, fiindca parerea ta e foarte importanta pentru mine. Multumesc mult.
Mae, drumurile tale prin pagina mea lasa mereu urme instelate, ca pasii zanelor. Sunt o amatoare a literei si nu am pretins niciodata altceva. Meseria mea e cu totul altul si o iubesc poate mai mult decat iubesc tocul si hartia (Elia stie de ce!). De cate ori postez un articol ma intreb: Oare Mae il va citi? Si sper de fiecare data ca da si ca va intruni aprecierea ta. Multumesc, minunata Mae, pentru incurajare.
Si cu aceasta festivalul Oscarurilor se incheie.
Cu drag,

Sa incep prin a-ti spune: Bun venit!
Poate ai putea sa nu faci pendularile vis realitate atat de pregnante. Lasa-ma pe mine (pe cititor) sa inteleg sau sa ghicesc unde e limita, chiar daca ma voi insela un pic.

Din tot ce-ai scris tu e poezia mea preferata. Intr-adevar, detine numeroase ascunzisuri si capcane, dar e minunata cand dezlegi cateva si stii ca mai sunt atatea altele ramase secrete. Minunat autoportret, Alma, dar doare...

Alma, multumesc pentru trecerile constructive prin pagina mea. Am modificat putin si ma mai gandesc la \"zgarie\". Nici mie nu-mi place, voi gasi altceva.
Elia, pe mine ultimele doua versuri ma duc cu gandul la Rilke, nu stiu de ce. Fie si Ishiguro.
Sache, recunosc ca ai prins ideea cea mai importanta a ultimelor trei texte. Ele nu stiu daca sunt poezii si atunci le-am incadrat, simplu si neutru, la personale. Nu mai reusisem demult sa scriu poezie. Apoi, la sugestia unui prieten am incercat genul acesta nou, care nu-mi este obisnuit. Asa ca bajbai. Nu stiu daca sunt poezii, nu ma prefac. Sunt gandurile mele asezate pe site, nici macar pe hartie. Se intampla atatea cu mine in ultima vreme... Frumoase, frumoase, ca o poezie.

Sigrid, multumesc de citire si de gandul frumos, poate mai frumos decat poezia in sine. Ce vrei, sunt un copil, sau asa imi place sa cred.
Sache, iti raspund la celalalt text.

Nu stiu ce va iesi, ceea ce stiu exact e ca experimentez, ma joc cu poezia si cuvintele. Daca voua va place, asta e bine. Inseamna ca e ceva pe aici, prin fiinta mea. Multumesc de citire si de data asta chiar va mai astept pe la experimentele mele sa-mi spuneti ce e cu ele.
Alma, voi lasa deocamdata asa, desi finalul tau e mai bun. Dar asta al meu seamana mai mult cu mine. Multumesc.

Neobisnuita combinatie. Eu declar ca m-as fi oprit pe la Interbox si nu mi-ar fi parut rau. M-oi fi indragostit de Tamara, nu stiu, dar oricum nu-i a buna.

Andreea, suntem chit. Eu te fac sa citesti \"Piticul\", tu mi-ai atras atentia asupra acestui jurnal. care tare mi-a placut. M-a impresionat prin simplitatea ideilor care se rostogolesc innebunitor una peste alta. O sa vin si eu intr-o zi in statia aia a metroului. Ma primesti???