Jurnal

Copiii ostatici din Oseția

1 min lectură·2 septembrie 2004

Mediu

Lacrimile lor curg si pe obrajii mei de mamă! Unde este Pământul Frumos pe care visăm să-l dăruim copiilor nostri? Haosul s-a ridicat la orizont si încă îl ignorăm. Cum pot oamenii să renunțe atât de usor la umanitate? În secolul XXI, după lagărele naziste, după bomba atomică... oamenii se comportă în continuare iresponsabil. Întradevăr, dupa cum spunea OSHO, omul nu e încă om, ci un candidat la umanitate! Terorismul este o armă a disperarii...dar o armă cu atâtea efecte perverse la nivel social si psihologic, încât eu nu-i văd nici un sens. Voi trăi ziua când omenirea va realiza că cea mai de pret comoară a noastră sunt copiii? Ar trebui să li se acorde respectul si privilegiile sfinților, nu să fie transformati in victime. ,,Nu știu cu ce fel de arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu siguranța cel de-al patrulea va fi luptat cu bețe si pietre.\" Albert Einstein Am intrat pe site cu intenția de a posta o poezie...Am auzit știrile despre copiii ostatici și poezia mea s-a transformat intr-o lacrimă. Astazi poezia mea a murit.

0115704

Despre aceasta lucrare

Autor: Elena Albu
Tip: Jurnal
Cuvinte: 184
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Elena Albu. “Copiii ostatici din Oseția.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-albu/jurnal/85202/copiii-ostatici-din-osetia

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Negru Vladimir✓2 sept. 2004

Elena viata unui copil nu e masurabila... e unul dintre putinele intamplari minunate care se sustrag cantarului...

Elena Albu3 sept. 2004

Multumesc, Vladimir!
Sunt surprinsa insa ca nimeni altcineva de pe site n-a reactionat.
Ca si cum preferam sa inchidem ochii.
La ora la care scriu, ,,criza ostaticilor s-a incheiat\".
In maniera previzibila, de altfel.Pentru multi, ei nu mai sunt decat un bilant: de morti, raniti sau traumatizati pe viata.Amanuntele nu conteaza...
Individul de fapt, nu conteaza!

Eugenia Reiter✓2 oct. 2005

cutremurator ce se intampla acolo. m-am gandit si eu sa scriu ceva. cuvintele ar fi, insa, de prisos.
multumim

corina dragomir3 sept. 2004

la scoala-internat pentru copii orfani din Tighina, profesorii, copiii si parintii lor, deveniti ostatici ai fortelor de represiune, isi apara scoala de invadatori, porniti sa-si implineasca obiectivul: purificarea etnolingvistica. Poezia vietii de carpa sufoca in lacrimi puritatea unor copii dornici sa invete in limba romana. O fac cu o incapatanare mesianica demna de luat in seama in mod special de board-ul de politicieni de la Moscova care ar trebui sa-si faca simtita prezenta la nivel decizional in scopul remedierii situatiei tensionate din zona.
!In acest timp, presedintele comunist al Republicii Moldova a plecat linistit in vacanta. La Karlovy Vary!
cu \"bete si pietre\" se mutileaza constiinta unor pui de oameni care asista la reinventarea haosului in propria scoala devenita in stare de asediu un battlefield meschin.

Cristiana Popp✓4 sept. 2004

Si eu cred ca vorbele sunt de prisos. Am citit textul la postare si spusesei cam tot ce as fi zis si eu. Acum am urmarit la stirile de 9 reportaje facute dupa \"rezolvarea situatiei\". Prin natura meseriei mele si probabil datorita faptului ca prin vine imi curge un amestec echilibrat de apa si gheata, nu ma prea impresioneaza multe. Dar acum sunt cutremurata. ma urmareste imaginea talpilor insangerate ale unui cadavru. Pentru mine e o fetita, desi trupul ii era acoperit si nu stiu ce era. Dar e o fetita. Prin varsta putea fi a mea. Asa ca am dreptul s-o plang. Dar nu pot. Singurele cuvinte care imi vin in minte sunt niste injuraturi romanesti pline de naduf. Injuraturi pentru toti aceia ce intr-un fel sau altul au rapit viata fetitei mele cu talpi insangerate. Si credeti-ma, ma simt si eu responsabila, doar pentru ca exist si privesc imaginile alea fara sa fac nimic. Doar scriu aici. Degeaba...

Anni- Lorei Mainka4 sept. 2004

Ce dreptate aveti....toata seara am stat cu fetita mea mara si am plins....nu am mai reusit sa scriu, nu am mai reusit nimic....ai dreptate cristina, degeaba....da , degeaba atitea congrese si semnaturi pentru drepturile omului....multzumesc ca ati scris voi si pentru mine.....Dumnezeu sa-i ierte si sa-i aiba in paza pe toti copii acestui 3.sept.....

Viorel Gaita✓4 sept. 2004

Familiile indoliate vor acuza cu siguranta din nou Guvernul rus pentru ca a refuzat negocierea cu teroristii. Dar oare poti sa negociezi cu cineva care e dispus sa se arunce in aer impreuna cu o scoala plina de copii? Si care, chiar dupa indeplinirea conditiilor impuse la negociere se va arunca in aer impreuna cu negociatorul? Pentru ca oricum, pentru el n-are nici o importanta cum moare si cand moare atata timp cat moare ca \"martir\".
Si eu, daca as fi fost tatal unuia dintre copiii care au murit as fi acuzat, cu siguranta, Guvernul rus.
Dumnezeu sa-i ierte, cum se spune, desi in cazul copiilor nevinovati, nu stiu daca are pentru ce sa-i ierte.

Vlad Turbure4 sept. 2004

Elena, nu știu ce să fac cu vorbele, mai bine aprind o lumînare!
Lasă-ne Doamne urletul, nu ne face muți de tot!

Elena Albu4 sept. 2004

Nichita Victoria, Corina Dragomir, Cristiana Miu, Anni- Lorelei Mainka,Viorel Gaita, Victor Turburea precum si celor care au plecat prea tristi din aceasta pagina pentru a mai scrie ceva, va multumesc!

Anni- Lorei Mainka5 sept. 2004

Pina cind m-am intrebat si ma voi intreba probabil multa vreme, pina cind va sta aceasta lume pasiva fata de ce se intimpla...fetita mea are varsat de vint, plingem in fata tv-ului si ne intrebam cu ce-au gresit si cine oare le da dreptul? Si oare ce masuri sa iei fata de aceasta mare nebunie in care pare a fi intrat Lumea? Oare ne va ierta Dumnezeu, ca stam neputinciosi? Ani de zile credeam ca pentru toate exista o solutzie...acum nu mai sunt atit de sigura, iar fetitei mele nu stiu cum sa-i explic....Da, am aprins si noi luminari sa le lumineze drumurile sutelor de copii disparutzi si pentru parintii care vor cauta drumul inapoi fara cei dragi.

Marc Liviu2 oct. 2005

Cred ca unul din lucrurile pe care au uitat sa le mai faca oamenii este sa se roage lui Dumnezeu.Probabil ca aceste \"dezastre\" sunt ingaduite de Dumnezeu pentru a ne mai reaminti ca undeva este \"EL\" si noi L-am uitat.Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ierte si sa nu ne mai pedepseasca intr-un mod atat de dur.Lasandu-i pe acei copii pe mana criminalilor,Dumnezeu a facut intreaga lume sa para neputincioasa in fata acestui cosmar:TERORISMUL