False recunoașteri 8
Recunosc că de multă vreme Pământul îmi pare un loc de joacă al oamenilor. Toate există dinaintea fiecăruia din noi, numai nouă ni se pare că descoperim ceva ce altul sau alții n-au fost în stare să
False recunoașteri 7
Cred în Dumnezeu. Mai greu e să spun dacă fac sau nu parte dintr-o religie. După botez sunt ortodoxă. După ritualuri, acelea – puține, dar obligatorii când nu știi exact unde te situezi sau nu
False recunoașteri 6
Recunosc că priceperea mea în muzica simfonică e destul de modestă. Educația mea privind acest aspect al lumii sensibile a lăsat de dorit. Și nu mă gândesc la aspectul cunoștințelor, ci la absența
False recunoașteri 5
Recunosc că la îngrijirea mea a contribuit si o tânără cu retard mintal care se chema Mănița. Era cumva o fină de-a bunicii mele, Candachia. Atașamentul pe care îl făcuse ea pentru mine și sora
False recunoașteri 4
Recunosc că îmi plac cel mai mult diminețile de vară. Una dintre cele mai vechi amintiri ale mele e legata de asta. Nu știu câți ani aveam. Casa părinților mei arăta altfel decât atunci când eram la
False recunoașteri 3
Recunosc că nu-mi plac porțile deschise larg. Nu e nici o metaforă aici, mă refer chiar la porțile caselor. Și asta de câțiva ani încoace. Rădăcinile mele sunt în Baldovinești, și-n arborele meu
False recunoașteri 2
Nu îmi place să vorbesc despre mine. Aș putea crede ca din cauza profesiei- când atât de mulți oameni îți vorbesc despre ei înșiși începe să ti se pară inadecvat să mai vorbești și tu despre tine.
False recunoașteri 1
Nu, nu s-a întâmplat nimic. Doar că, așa deodată, mi s-a făcut dor de mine. De acel mine-mărgăritar risipit aiurea sub tălpi ce se cer spălate, servite, adorate în permanență. Tălpi care se supără
Crezul meu
Iubirea...Aceeasi veșnică probă de foc. Suntem sau nu suntem iubiți? E intrebarea pe care ne-o punem continuu, din copilărie. Cred ca ne nastem cu setea aceasta de dragoste, ca si cum am fi rupți
Prietenul meu
Cel care mă poate aștepta dezgolit de teamă; Cel care nu-mi ridică stavilă bucuriei; Cel care împarte cu mine cana lui de tristețe, Sau aleargă în calea mea când farfuria i se umple de
Scrisoare de iubire
Învăț de la ploaie să curg... Încă mai aud romanța zâmbetului indecis.Fâșii de nopți trăite sau visate se prefac în păsări de timp furat și zboară cu aripi de fluture spre lumea pe care despărțirea
Un colț de Adevăr
Nu știu dacă cineva va ințelege ceea ce vreau să spun aici...dar e mai puțin important, fiindcă de aceea e doar la secțiunea ,,personale\'\'. Uneori mergem pe drumuri pustii și după un timp
Copiii ostatici din Oseția
Lacrimile lor curg si pe obrajii mei de mamă! Unde este Pământul Frumos pe care visăm să-l dăruim copiilor nostri? Haosul s-a ridicat la orizont si încă îl ignorăm. Cum pot oamenii să
Mașina cu mecanism de cuarț
Dincolo de ușă m-așteaptă Mașina cu mecanism de cuarț, Primar, ancestral și inconștient colectiv. Sunt social pe străzile astea, Unde carnea viermuiește
