Prietenul meu

Cel care mă poate aștepta dezgolit de teamă; Cel care nu-mi ridică stavilă bucuriei; Cel care împarte cu mine cana lui de tristețe, Sau aleargă în calea mea când farfuria i se umple de fericire; Cel care îmi pune șalul răbdării pe umeri, Când sunt hăituită de realitate; Cel care nu se rușinează să-i văd lacrima, Când îi e dor sau îl doare; Cel care are curajul să lupte Pentru sine sau pentru cei triști, Găsind o vorbă bună pentru toate situațiile delicate; Cel care știe că întunericul e alungat de o scânteie, Dar că noi suntem flăcări; Cel care nu se teme niciodată că mă poate pierde, Fiindcă mă simte mereu în preajmă, Și nu leagă pe nimeni de el- deci nici pe mine, Prețuind Libertatea, Acela, numai acela, daca-l vedeți, E Prietenul meu.