Mașina cu mecanism de cuarț

Dincolo de ușă m-așteaptă Mașina cu mecanism de cuarț, Primar, ancestral și inconștient colectiv. Sunt social pe străzile astea, Unde carnea viermuiește sordid, Panglici cu margini de sticlă Mă-nsângerează dirijându-mi mersul. Câtă iarbă și câtă frunză falsă în jur! Trec peste muguri vii aruncați in noroi, Cu pași cibernetici de secunde virtuale... Mă-ntorc, mă-ntorc, Ca un melc în cochilia sa, Răsucind realitatea cu susul in jos, Până cand in cochilia mea sunt eu: Asocial, evazionist, Prometeu, Sustras mecanismului de cuarț, Făcand din curcubeu- Dumnezeu!