craciunescu gabriel

Devenire Femeie cât de cald ți-e zâmbetul ce mi-l cânți șoptind ca o rugăciune literele necunoscute una câte una până țeși umbra pe care de umeri mi-o prinzi ca o pereche de

Pledoarie in urma sentinței... (fragment din \"ÎNGERII SECUNDEI\") motto: \" -Bună!... Eu sunt RACUL...! -Bună... Eu sunt

Tu și eu... Tu... pendul navigând între două puncte de suspensie, despletind timpul cu incantațiile întrebărilor de-o secundă cât o viață... câte întrebări poți pune? izvorând una

E toamnă și e târziu... Azi vreau să sparg din nou a viței venă, Să-mi plângă șoapta rubinie-n cupă, Suspinul boabei, dulce să erupă Turnând în suflet zvon de cantilenă. Ghitara în

Plouă... Plouă bacovian, în ritmul nisipului curgând în clepsidră... plouă-n acorduri de blues...! Albastra speranță s-a dus, făcând abuz de tristețe morbidă..., s-a dus în apus, ca să

Jocul luminii-n vitralii... Femeie cu glas de argint Și tâmplă de marmoră albă Jertfește iubirii Tristețile tale pustii Cărarea dorinței mai scurtă-i acum

De toamnă, gânduri... Simt... se-ntomnează sufletul meu, și încet-încet bate la ușă neființa cântând imn de nemișcare, imnul tărâmului de nicăieri unde lupul-gând își caută veșnic

cu voie, Doamne... la ceas de-amurg în fața ta, Doamne, mă-nfățișez desculț. plecat-am fost departe și demult, o zi... nu m-am întors curat, și știi! sunt plin de-amaruri măcinate și

Tu... te-ai scurs încet într-o dimineață de vară în palmele mele făcute căuș și ele-au luat forma ta, sau tu, forma lor. mi le-ai unit să-mi dublezi linia norocului... le-am desfăcut apoi,

Întrebări de-amoru\' artei!... {doar retorice...} Tu vrei? Tu vrei icoana mea sa fii? Să te închid in mine, În zidul mănăstirii Ce-o construiesc din blocuri de speranță, Recuperate din

Iubito... Iubito, ai vrea să fii mireasa mea la noapte?... și dimineața când insomnia stelelor se va topi să fii-mbrăcată doar în șoapte iar dulci ocheade să-ți fie pijama... zulufii blonzi,

Iubind femeia... ( desperado!... ) În fără vise roze nopți sordide În care luna nu își face rond, Mimând un mariachi vagabond Poeme-parodii aș vrea, acide, Să-nsăilez din sloiuri

Tristeți subjugate... Cenușă din urmă tăiată de zbor, O aripă arsă căzută pe-un nor... Risipă de vorbe-n dorințe albastre Sparte și scurse, ca-n toamnă, în ploaie, Îngerii

Toamnă... Toamna a sosit de-acuma și se scurge-ncet în mine, Frunzele se-aștern alene peste chipul încă viu, Flori culese, flori păstrate, vara-n suflet o mai țiu Însă, chiar de-i verde pulsul,

Câteodată, eu... Câteodată uit cine sunt... Preț de câteva clipe mă cred lumea toată Și atunci îmi crește iarbă pe gânduri Iar lupii mă cutreieră căutându-și pereche Degetele-mi sunt

Prețioasele poveri... Se zbat sub armură albastre nevoi nevoi neascunse în tainice vise nevoi necuprinse în nopți nepătrunse de îngerii goi... vise cu ploi izvorâte din stinse cenuși ce-s

Eva și lacrima \"...Eva!\", \"Da, Adame, ce e?\", \"Vrei sa fiu Adamul tău?...\", \"Pentru?!?..\", \"Așa..., ca variație. Trebuie să fiu al cuiva și simt că am nevoie de o schimbare. Aici, parcă

Azi, cum conduceam eu așa, de nebun, pe niște șleauri înșirate pe o șosea asfaltată cu zăpadă o mașina supărată rău, cred că pentru numele LOGAN, nu pentru altceva, îmi apar pe stânga, în plin câmp

Dansul anotimpurilor În nebunia calmă a zilelor ce trec coboară noaptea în parfum de crizanteme şi sânul toamnei lipit de geamul minţii îmi aminteşte că-n amurg tristeţile ascunse ies la un