Devenire
Femeie
cât de cald ți-e zâmbetul
ce mi-l cânți
șoptind ca o rugăciune literele necunoscute
una câte una
până țeși umbra pe care
de umeri mi-o prinzi
ca o pereche de
Zborul nu e opţiune, e un dat
"timpul este drum între tâmplele morţii"
ne-a incastrat în suflet să ne taie zborul
prin mesaj bătut în plumb
pământul
ne-a crucificat prin răstignirea nemuririi
şi
Invazia…
… E noapte. Încă o noapte prea caldă pentru a putea ațipi măcar. Cleioasă și înceată, ne duce și sufletele la vale odată cu trecerea ei. Cearșafurile albe devin parcă jilave sub
Tu și eu...
Tu...
pendul navigând
între două puncte de suspensie,
despletind timpul
cu incantațiile întrebărilor de-o secundă
cât o viață...
câte întrebări poți pune?
izvorând una
E toamnă și e târziu...
Azi vreau să sparg din nou a viței venă,
Să-mi plângă șoapta rubinie-n cupă,
Suspinul boabei, dulce să erupă
Turnând în suflet zvon de cantilenă.
Ghitara în
Plouă...
Plouă bacovian,
în ritmul nisipului curgând în clepsidră...
plouă-n acorduri de blues...!
Albastra speranță s-a dus,
făcând abuz
de tristețe morbidă...,
s-a dus în apus,
ca să
Eu, Profesorul !...
Rumoare în clasă. Intră el, Profesorul cel nou. De înălțime medie, robust, talie plină dar fără burtă, brunețel și cu început de chelie, își azvârle cu un gest
Jocul luminii-n vitralii...
Femeie cu glas de argint
Și tâmplă de marmoră albă
Jertfește iubirii
Tristețile tale pustii
Cărarea dorinței mai scurtă-i acum
De toamnă, gânduri...
Simt...
se-ntomnează sufletul meu,
și încet-încet bate la ușă neființa
cântând imn de nemișcare,
imnul tărâmului de nicăieri
unde lupul-gând își caută veșnic
cu voie, Doamne...
la ceas de-amurg în fața ta,
Doamne,
mă-nfățișez desculț.
plecat-am fost departe
și demult, o zi...
nu m-am întors curat,
și știi!
sunt plin de-amaruri măcinate
și
Tu...
te-ai scurs încet
într-o dimineață de vară
în palmele mele făcute căuș
și ele-au luat forma ta, sau tu, forma lor.
mi le-ai unit
să-mi dublezi linia norocului...
le-am desfăcut apoi,
Întrebări de-amoru\' artei!... {doar retorice...}
Tu vrei?
Tu vrei icoana mea sa fii?
Să te închid in mine,
În zidul mănăstirii
Ce-o construiesc din blocuri de speranță,
Recuperate din
Iubito...
Iubito,
ai vrea să fii mireasa mea la noapte?...
și dimineața
când insomnia stelelor se va topi
să fii-mbrăcată doar în șoapte
iar dulci ocheade să-ți fie pijama...
zulufii blonzi,
Iubind femeia...
( desperado!... )
În fără vise roze nopți sordide
În care luna nu își face rond,
Mimând un mariachi vagabond
Poeme-parodii aș vrea, acide,
Să-nsăilez din sloiuri
Tristeți subjugate...
Cenușă din urmă tăiată de zbor,
O aripă arsă căzută pe-un nor...
Risipă de vorbe-n dorințe albastre
Sparte și scurse, ca-n toamnă, în ploaie,
Îngerii
Toamnă...
Toamna a sosit de-acuma și se scurge-ncet în mine,
Frunzele se-aștern alene peste chipul încă viu,
Flori culese, flori păstrate, vara-n suflet o mai țiu
Însă, chiar de-i verde pulsul,
Câteodată, eu...
Câteodată uit cine sunt...
Preț de câteva clipe mă cred lumea toată
Și atunci îmi crește iarbă pe gânduri
Iar lupii mă cutreieră căutându-și pereche
Degetele-mi sunt
Prețioasele poveri...
Se zbat sub armură albastre nevoi
nevoi neascunse
în tainice vise
nevoi necuprinse
în nopți nepătrunse
de îngerii goi...
vise cu ploi
izvorâte din stinse
cenuși ce-s
A…XYZ sau cronica realului desuet
Motto:”-Mai priveşti din când în când în urmă, la vitrinele ce le-am construit împreună?
-Da, în fiecare zi. Dar nu sunt vitrine, sunt
nimeni nu trece în veşnicie fără un sărut
pentru că
ascuns în buzunarul de la piept al smokingului
ornicul minţii-i cu arătătoarele gazde
pentru trupurile noastre ciobite de răceala nopţii
Eva și lacrima
\"...Eva!\", \"Da, Adame, ce e?\", \"Vrei sa fiu Adamul tău?...\", \"Pentru?!?..\", \"Așa..., ca variație. Trebuie să fiu al cuiva și simt că am nevoie de o schimbare. Aici, parcă
Azi, cum conduceam eu așa, de nebun, pe niște șleauri înșirate pe o șosea asfaltată cu zăpadă o mașina supărată rău, cred că pentru numele LOGAN, nu pentru altceva, îmi apar pe stânga, în plin câmp
Dansul anotimpurilor
În nebunia calmă a zilelor ce trec
coboară noaptea în parfum de crizanteme
şi sânul toamnei
lipit de geamul minţii
îmi aminteşte că-n amurg
tristeţile ascunse ies la un