Poezie
Tu și eu...
1 min lectură·
Mediu
Tu și eu...
Tu...
pendul navigând
între două puncte de suspensie,
despletind timpul
cu incantațiile întrebărilor de-o secundă
cât o viață...
câte întrebări poți pune?
izvorând una din alta, viață din viață!...
Eu...
inerția echinocțiului de toamnă,
rupând anul acesta inelul de logodnă
dăruit de nașul-timp,
punând \"fine\" jocului apocrif în piesa,
colaj de subiecte anonime,
întind mâna...
și atunci...
ce mi-aș dori din gradina lui OZ?!...
puțin,
doar un descânt
hrănind un sâmbure de piersică,
din el crescând,
cu pufu-i galbior, întreagă, tu!...
iar eu,
să pot ce n-am știut o viață
că trebuie-nvățat:
să îți fiu gând!...
ochiul meu să-ți fie cer
privirea-mi, raza ta de soare
și pleoapa, vălul nopții
sub care să ne-ntrecem
în țesături din umbre chinezești,
visând!...
și ce mi-as mai dori?!...
iubire magică să sune
a clinchet vesel de Crăciun
și-un curcubeu, din dor nebun
să-mi duc-arcada în April\'
să fiu din nou copil
chiar dacă-nveșmântat în toamnă...
un Peter Pan al vremii de acum,
iar tu, regina lacului
și-a spiridușilor grădinii doamnă!...
ești eu,sunt tu
de-acum!...
Ș
002.027
0