Poezie
Noapte de toamnă
Gânduri
1 min lectură·
Mediu
Noapte de toamnă
se zbate-n crucea vremii
adulmecând aorta deschisă-n gâtul lumii
encriptul fantomatic al versului
în solilocviul mut al tainicei dorinţe
pălindu-şi nimbul luna-şi rostogoleşte pleoapa
la ceasul cu arătătoare de fior
se-nchide noaptea în osuar de stele
cu pardosea din carbonato umezită de dorinţi
arhaice spectre se contopesc haotic
cu cenuşiul mut al ceţii
sub clopotul fazei trei al ciclului vivant
un blues comercial îşi toacă melancolic portativul
într-o bodegă afumată de doi beţivi uitaţi de vreme
îmbălsămând tristeţi cu false promisiuni
sunt paşii apropierii de mormântul alb al iernii
e ceasul ochilor întorşi spre sine
al acceptării viselor alchimice
al negărilor realităţii intrinseci
e miezul unei nopţi de toamnă viscerală
atât de toamnă iar
001.254
0