Zborul nu e opţiune, e un dat
Zborul nu e opţiune, e un dat "timpul este drum între tâmplele morţii" ne-a incastrat în suflet să ne taie zborul prin mesaj bătut în plumb pământul ne-a crucificat prin răstignirea nemuririi şi
Devenire
Devenire Femeie cât de cald ți-e zâmbetul ce mi-l cânți șoptind ca o rugăciune literele necunoscute una câte una până țeși umbra pe care de umeri mi-o prinzi ca o pereche de
Noapte de toamnă
Noapte de toamnă se zbate-n crucea vremii adulmecând aorta deschisă-n gâtul lumii encriptul fantomatic al versului în solilocviul mut al tainicei dorinţe pălindu-şi nimbul luna-şi
Un alt Icar
Va veni clipa când vei descoperi realul claun cel trist din tine şi toate măştile vor crăpa ochiul lui va sparge turnul iar în cristalul minţii îţi vei vedea săpate hieroglifele
Ziua iei
mă privesc în fântâna timpului cerul răsturnat îmi desenează nimb în jurul brazdelor semnând adânc obrajii bunica icoană în fereastra inimii îmi cântăreşte gândul ce ai ucis de te-ai
Rugă din unghiul mort
În noaptea aceasta iubito mi-e foame de tine mai mult decât ieri te rog dă-mi coapsa stângă cuib din vremea când îmi striveam buzele de pereţii adâncurilor tale rubinii lasă între coapsă şi
halouri
poate că singurătatea nici nu există de asta și sar uneori linia lăsând gândurile să zboare nor de fluturi fluorescenți traiectorii haihui arcuite ca semnele de întrebare dansând jocul
Existi
palmele ochilor mei îţi cuprind hulubii cu pliscurile privind către Dumnezeu ca lacrima unui orb mă dor curbele coapselor tale genunchii ofrande ce-nsoţesc rugăciuni moliciunea pânteculului
Dansul anotimpurilor
Dansul anotimpurilor În nebunia calmă a zilelor ce trec coboară noaptea în parfum de crizanteme şi sânul toamnei lipit de geamul minţii îmi aminteşte că-n amurg tristeţile ascunse ies la un
Cântec de buzunar
nimeni nu trece în veşnicie fără un sărut pentru că ascuns în buzunarul de la piept al smokingului ornicul minţii-i cu arătătoarele gazde pentru trupurile noastre ciobite de răceala nopţii
A...XYZ sau cronica realului desuet
A…XYZ sau cronica realului desuet Motto:”-Mai priveşti din când în când în urmă, la vitrinele ce le-am construit împreună? -Da, în fiecare zi. Dar nu sunt vitrine, sunt
Biserica sufletelor noastre
Biserica sufletelor noastre Din ceara lumânărilor pentru morţi îmi modelez în arhanghel umărul drept din ceara lumânărilor pentru vii îmi modelez în demon umărul stâng mă înalţ să-ţi aşez
La bunici
la bunici îngerul şi-a oprit strigarea dobaşul tulbură seninătatea din boltă bunica zâmbeşte în prag învârtind fusul timpului mă strânge la piept topind o lacrimă în defileul unui rid îi fi
Picaturi de Martini Rosso
poezia este o buclă mătăsoasă şi parfumată atârnată de un cer în asfinţit străjuit de nori sângerii cateodată lanţ cu zale fierbinţi dureroase în unicitatea fiecăreia sau turn de fildeş zidit
Voluta lutului
Voluta lutului Tu, organist nebun îţi trimiţi suflarea asupra lumii prin trunchiuri cu rădăcini înfipte în cer Tu, legendă contorsionată a eului primordial suflet rece în catedrală gotică
Dorul
Dorul Ceruri se sparg și se scurg pe pământ Cu degete reci pălmuiește frunzele ploaia Albastrele vise-s De-acuma icoane Cenușă din vara ce-a fost Se 'nfige-n noroaie un
Câteodată, eu...
Câteodată, eu... Câteodată uit cine sunt... Preț de câteva clipe mă cred lumea toată Și atunci îmi crește iarbă pe gânduri Iar lupii mă cutreieră căutându-și pereche Degetele-mi sunt
Iubito...
Iubito... Iubito, ai vrea să fii mireasa mea la noapte?... și dimineața când insomnia stelelor se va topi să fii-mbrăcată doar în șoapte iar dulci ocheade să-ți fie pijama... zulufii blonzi,
Tu și eu...
Tu și eu... Tu... pendul navigând între două puncte de suspensie, despletind timpul cu incantațiile întrebărilor de-o secundă cât o viață... câte întrebări poți pune? izvorând una
Jocul luminii-n vitralii...
Jocul luminii-n vitralii... Femeie cu glas de argint Și tâmplă de marmoră albă Jertfește iubirii Tristețile tale pustii Cărarea dorinței mai scurtă-i acum
Toamnă...
Toamnă... Toamna a sosit de-acuma și se scurge-ncet în mine, Frunzele se-aștern alene peste chipul încă viu, Flori culese, flori păstrate, vara-n suflet o mai țiu Însă, chiar de-i verde pulsul,
Tu...
Tu... te-ai scurs încet într-o dimineață de vară în palmele mele făcute căuș și ele-au luat forma ta, sau tu, forma lor. mi le-ai unit să-mi dublezi linia norocului... le-am desfăcut apoi,
cu voie, Doamne...
cu voie, Doamne... la ceas de-amurg în fața ta, Doamne, mă-nfățișez desculț. plecat-am fost departe și demult, o zi... nu m-am întors curat, și știi! sunt plin de-amaruri măcinate și
Iubind femeia...
Iubind femeia... ( desperado!... ) În fără vise roze nopți sordide În care luna nu își face rond, Mimând un mariachi vagabond Poeme-parodii aș vrea, acide, Să-nsăilez din sloiuri
Tristeți subjugate...
Tristeți subjugate... Cenușă din urmă tăiată de zbor, O aripă arsă căzută pe-un nor... Risipă de vorbe-n dorințe albastre Sparte și scurse, ca-n toamnă, în ploaie, Îngerii
Prețioasele poveri...
Prețioasele poveri... Se zbat sub armură albastre nevoi nevoi neascunse în tainice vise nevoi necuprinse în nopți nepătrunse de îngerii goi... vise cu ploi izvorâte din stinse cenuși ce-s
Plouă...
Plouă... Plouă bacovian, în ritmul nisipului curgând în clepsidră... plouă-n acorduri de blues...! Albastra speranță s-a dus, făcând abuz de tristețe morbidă..., s-a dus în apus, ca să
E toamnă și e târziu...
E toamnă și e târziu... Azi vreau să sparg din nou a viței venă, Să-mi plângă șoapta rubinie-n cupă, Suspinul boabei, dulce să erupă Turnând în suflet zvon de cantilenă. Ghitara în
Întrebări de-amoru\' artei!...
Întrebări de-amoru\' artei!... {doar retorice...} Tu vrei? Tu vrei icoana mea sa fii? Să te închid in mine, În zidul mănăstirii Ce-o construiesc din blocuri de speranță, Recuperate din
