Poezie
Dorul
de toamna...
1 min lectură·
Mediu
Dorul
Ceruri se sparg și se scurg pe pământ
Cu degete reci pălmuiește frunzele ploaia
Albastrele vise-s
De-acuma icoane
Cenușă din vara ce-a fost
Se 'nfige-n noroaie un pas plumbuit
Și-n vasta'ncapere e plin de tristețe
Comoară de gri și de neagră tăcere
Nimic n-amintește de caldele nopți
Sărutări ce miros a zbor tainic spre flăcări
Și doare a roșu și a neputință
Doar dorul e ochiul de veghe acum
Timișoara 13.11.2012
001566
0